Scriam când cineva din familie m-a chemat să salvez o șopârlă verde din ghearele unei pisici. Era o reptilă verde, o mică iguană. Șopârla de smarald a unui poet clasic. Felina îi smulsese coada și probabil îi rupsese organele interne. Stătea nemișcată. Am luat-o în palmă și i-am simțit respirația. Am dus-o în grădină și am pus-o în iarba înaltă, în apropierea unui pui de ulm. Două zile m-am tot dus să văd ce face. Cred că durerea cu care se lupta era copleșitoare, fiindcă nu se mișcase deloc.
A treia zi am observat că îți schimbase poziția. Se înclinase și apucase în gură un fir de iarbă. Am încercat să o ridic puțin. N-am putut. Murise și fălcile îi rămăseseră încleștate de micuța plantă păioasă.
P.S. Nu voi mai urmări nici meciurile naționalei de fotbal, fiindcă risc să țin cu adversarii. La câți bani se vântură în jurul acestui sport, consider că spectatorii din România, de pe stadioane și din fața micilor ecrane, ar trebui să fie plătiți ca să mai urmărească împleticelile jucătorilor care activează în campionatul nostru.
8 comentarii:
Te salut, Serban!
Trista poveste.
(mi-e tare teama ca noi, romanii, vom experimenta "pozitia soparlei" tale, in curand)
...
Cat despre fotbal, pentru mine nu mai exista.
Un sfarsit de saptamana frumos, tuturor!
Chapeau, stimate domn, pentru "P.S."!
... iar despre poveste, ce sa zic? Imi aminteste o scena din "The Wall" - filmul.
Sanatate multa!
eu sper mereu ca povestile se termina cu bine...am sperat si pentru micuta soparla verde....
Nu am citit imediat acest text, deoarece ma asteptam la o descriere optimista, dar crede-ma,dupa ce am citit cuvantul "salvez" interesul mi-a fost captat: daca spun "m-a tulburat" e prea putin...E o intamplare din miile despre supravietuirea celui mai viclean in natura, o intamplare care efectiv mi-a declansat un sentiment de alarma interioara ca si cum as fi ajuns brusc langa o prapastie de care habar nu aveam ca exista si ca ma astepta doar pe mine.Ma intreb, cine e urmatoarea victima dupa soparla?Eu, el...Noi...?Va fi cineva sa incerce sa ma salveze?sau sunt deja in prapastie si nu constientizez ca sangerez?
Andrei,
da, păcat de șopârlă, păcat de noi. Unii înțeleg că trebuie să trăiască numai ei. :(
Adar M.,
mulțumesc, vă mai aștept. :)
Pandhora,
poveștile care se termină bine sunt din ce în ce mai puține, iar în literatură trebuie să aibă o justificare estetică solidă. Să încercăm, totuși. :)
Maria,
asemenea scene mă întristează peste măsură și îmi răscolesc depresia. După câteva zile, șopârla aproape că dispăruse, transformându-se într-un rest înnegrit.
Trimiteți un comentariu