Până la urmă, oamenii de ştiinţă au stabilit că trăim într-un Multivers format dintr-o infinitate de Universuri. Însă numărul legăturilor dintre particulele de materie care compun lumea este finit, ceea ce duce, în mod logic, la concluzia că stelele, planetele şi formele de viaţă se repetă la nesfârşit, în hăul Multiversului. Există, cu alte cuvinte, o infinitate de cópii ale Pământului şi chiar ale persoanelor noastre. Nu suntem unici : oameni identici cu noi ne trăiesc şi ne retrăiesc copilăria, maturitatea şi bătrâneţea. Au amintirile şi destinele noastre. Suntem variantele lor. Sunt versiuni ale noastre. (Suntem, de fapt, nişte cópii ale cópiilor ? ) Mor sau vor muri ca şi noi. Dar oricâţi ar dispărea, rămân alţii care vieţuiesc mai departe. Credem că suntem ei, iar ei cred că sunt noi. Să fie asta adevărata nemurire ?
Ce nebunie, ce impas al cunoaşterii !
P.S. În prezent, harta Universului nostru arată ca o ţesătură cu modele frumos conturate, de care trage cineva : suntem atraşi de alte Universuri, care ne pot pulveriza. Dar de ce să fim trişti ? Sosiile noastre trăiesc fericite pe planete care arată la fel ca Pământul !
13 comentarii:
Nu stiu dumneavoastra, domnule Tomsa, dar eu in mod cert nu-s in Universu' care trebuie :))
Asta vine de la faptul că o particulă se poate afla în mai multe locuri în acelaşi timp. Seamănă puţin cu unul dintre atributele lui Dumnezeu. Copii sau nu, important e că trăim aici şi acum şi uneori suntem dureros de conştienţi de asta. Ştiinţa n-are decît să despice firul la...infinit.
Condeera,
şi eu sunt tot un rătăcit pe aici. Asta nu este nici lumea mea. Vom găsi oare un loc unde să simţim că acolo este casa noastră ?
Silvia,
da, important e să trăim frumos. dar poate că ar trebui să ştim şi în ce barcă ne aflăm. Informaţia pe care o aduci e foarte utilă şi confirmă că avem dubluri în Multivers.
Condeera are dreptate...Cineva ne-a gresit locul si timpul. Cu siguranta! Exista un singur loc unde ne putem regasi fericiti. In visele noastre:)
Stiu din sursa sigura :) ca aceste universuri se intersecteaza, ca, uneori, nu e doar o senzatie ca te afli in alta lume - chiar esti in ALTA lume
Nu vă contrazic, dar azi am scris ceva ce mă contrazice!
Ce să facem, mala suerta, am reconsiderat răsuflarea eu-lui!
Vlad,
vă voi contacta pe e-mail.
Karina,
ce-o mai fi fericirea ? Crezi că există ? Probabil că eşti fericit când nu-ţi pui această problemă. Dacă ajungi să te întrebi cum eşti, miracolul s-a risipit deja. Adam şi Eva erau, până la apariţia şarpelui.
Liviu,
da, este o chestie cu adevărat tulburătoare. Şi e îngrijorătoare în măsura în care nu ne regăsim niciodată lumea originară. Ne tot preumblăm prin universuri străine, într-un exil perpetuu.
Scorchfield,
:)))
Articolul ăsta...îmi dă de gândit şi mie..
Catwalk,
să ştii că ideile de aici se găsesc într-un documentar ştiinţific difuzat de National Geografic.
Trimiteți un comentariu