Un anotimp scos de sub pălăria unui magician ieşit la pensie

Ninge cu lumină rece şi plouă cu sudoarea plopilor. Nebunii joacă fotbal cu luna, iar orbii văd infernul la televizor. Nu e iarnă, nici toamnă. Sinucigaşilor le e silă să facă gestul final, în timp ce prietenii lor se dizolvă încet-încet în ceţuri. Şosetele noastre se transformă în pisici sadice, iar prin peşteri nu mai e nimeni. Numai uriaşii ne-au lăsat mesaje scrijelite pe oasele sternului. Dar cine să le mai citească ?
Sfârşitul lumii este pe fundul unui pahar plin cu apă de Dâmboviţa.