Ideile sunt ca musafirii.
Unele te caută precum iubitele şi te rup de realitate. Altele te protejează ca nişte prieteni. Câteva te otrăvesc şi destule se comportă ca gardienii din închisori : îţi pun cătuşe şi te sechestrează într-o carceră perpetuă.
Câte una vine pe neaşteptate, aidoma unor oaspeţi nepoftiţi. În sfârşit, sunt gânduri care te fac să le aştepţi ani, zeci de ani sau o viaţă.
A fi romancier înseamnă să ai răbdare. Radu Aldulescu, de pildă, posedă cu prisosinţă aşa ceva.
Am terminat un roman de doi ani, dar ceva îmi spunea că îi lipseşte ceva. Între timp am vorbit cu un editor şi am pus la cale tipărirea opului. Omul m-a aşteptat cu textul vreo patru luni şi în cele din urmă s-a supărat. Dar nu ştie că Ideea pe care o aşteptam mi-a bătut la uşă. Romanul are, în sfârşit, o miză clară.
Va trebui să mai introduc capitole şi să scot numeroase pasaje. Altă muncă, altă disctracţie, dar când va apărea, nu voi mai spune : " Băi, ce prost am fost, că m-am grăbit să-l public în forma asta ! "
Va trebui însă să caut un alt editor.
8 comentarii:
și Editorul avea dreptatea lui!
Da, ideile ţin de inspiraţie, ne aleg, au timpul lor. Rareori se lasă invocate, stîrnite. Succes la desăvîrşirea romanului ! Roman să fie, că editori...
Scorchfield,
evident. Editurile o duc greu pe vreme de criză. :)
Silvia,
să fii profesionist înseamnă să scrii zilnic. Dar din toate cărţile rămân doar cele care s-au scris singure.
Rebreanu a scris nouă romane, dar numai cinci sunt valide artistic. Sadoveanu a scris suta şi mai bine de cărţi ( aproape cât Pavel Coruţ ), dar numai câteva mai trec proba timpului. Flaubert, şapte, Balzac, suta, dar tot cinci-şase sunt foarte bune. Mateiu Caragiale ne-a lăsat puţine pagini, dar toate au rămas. Istoricul Nicolae Iorga ( campionul absolut scrisului pe planetă ! ) a publicat peste o mie şi o sută de opuri, a lăsat 25000 de articole şi 25000 de cuvântări, dar este de necitit. Cu cât scrii mai mult, cu atât o faci mai prost !
cat adevar in ultima fraza - Cu cât scrii mai mult, cu atât o faci mai prost (ar putea fi chiar esenta vremurilor pe care le traim)!
nu stiam ca iorga a scris atat de mult (si de prost:P)
Panta,
ştiu precis că Iorga e omul care a scris cel mai mult de când s-a inventat îndeletnicirea asta ( 1200-1300 de cărţi, cu aproximaţie ) şi a murit în plină putere creatoare, asasinat de legionari ( la 69 de ani ). E puţin spus că scria prost. Când era profesor, Ioan Slavici dădea elevilor săi, ca temă de pedeapsă, să citească zece pagini din Iorga şi să spună ce-au înţeles ! :) E o chestie adevărată. Slavici spunea că Iorga scuipa, nu scria.
Interesanta postarea, dar si mai interesante comentariile! Habar nu aveam ca Iorga a scris atat de mult, probabil devenise o obsesie si credea ca tot ce produce mintea domniei sale merita lasat posteritatii.
Spor la scris, domnule Tomsa si sa va lumineze Dumnezeu!
Aris,
mulţumesc ! Iorga era şi un monstru de egoism. E, într-adevăr, curios că el nu suporta nimic din ceea ce era valoros. ( De pildă, îi detesta pe Rebreanu, Blaga, Arghezi, dar şi pe mulţi alţii. ) Fusese mentorul regelui Carol al II-lea, dar acesta din urmă nu ţinea cont de umorile istoricului şi a hotărât să-l premieze pe Blaga pentru volumul de debut, "Poemele luminii ", în ciuda sfaturilor îndârjite ale profesorului său. Iorga a fost foarte supărat că a fost obligat să stea în picioare cât timp a durat alocuţiunea regelui, plină de elogii la adresa lui Blaga.
Trimiteți un comentariu