marți, 22 mai 2012

Nopţi albe în Bucureşti

Zilele noastre, cei care suntem angajaţii statului şi care trăim sub zodia supravieţuirii, sunt un vălmăşag de figuri, hârtii, nervi, drumuri de la o instituţie la alta, ferestre care dau niciunde, birouri, săli, muncă de catâri torturaţi şi ore risipite întru slava unor profesiuni ajunse bătaia de joc a tuturor guvernanţilor de după 1989. Zile terne, epuizante, aducătoare de nefericire şi depresie.
Dar nopţile ?
Cineva a avut ideea de a pune în calendar Noaptea Muzeelor Deschise.
Am putea imagina şi altele : Noaptea Poeţilor, Noaptea Actorilor, Noaptea Femeilor cu Zâmbet Acru, Noaptea Urâţilor, Noaptea Motanilor, Noaptea Pictorilor Orbi, Noaptea Studenţilor Tocilari, Noaptea Studenţilor Petrecăreţi, Noaptea Cuplurilor în Prag de Divorţ,  Noaptea Prietenilor Care Nu S-au Mai Văzut de Treizeci de Ani etc. Timpul rezervat odihnei ar deveni colorat, luminos, orbitor. Vieţile noastre ar năzui spre o geană de fericire.
În felul acesta oraşul de pe malurile Dâmboviţei ar deveni un alt Rio, fascinant, de neuitat.
Îi respect pe cei care nu citesc, dar îmi pare rău pentru ei că pierd atâta frumuseţe care aşteaptă să deschizi un op ca să te învăluie, aurorală şi inefabilă. Student fiind, citeam până pe la trei dimineaţa, apoi făceam un duş rece şi porneam la plimbare prin oraşul adormit. Era linişte, era pace pretutindeni. Mă întâlneam deseori cu grupuri de bărbaţi care traversau bulevardul, iar ei îmi dădeau sentimentul unei realităţi ferme.
De cele mai multe ori însă nu ştiam dacă nu trecusem definitiv în paginile unei cărţi ori doar continuam lectura întreruptă mai devreme. Într-o noapte-dimineaţă am văzut, trecând prin faţa Operei Române, un camion încărcat cu cerbi împuşcaţi.

P.S. E esenţial să ne găsim un loc potrivit unde să trăim. Dar şi mai important este să alegem locul unde să murim. În lipsa Iaşilor, m-aş mulţumi şi cu un cartier din Militari. Dar toate acestea sunt acum atât de departe !

6 comentarii:

d'ADA spunea...

Da !!! Noaptea Prietenilor Care Nu S-au Mai Văzut de Treizeci de Ani!!! Ar fi minunat! Musai si magnolii inflorite! Asa, ca sa ne tina de dor pentru inca treizeci de ani.

Şerban Tomşa spunea...

Nadia,
de fapt, noi ar trebui să petrecem în Noaptea Celor Care Nu S-au Văzut de O Sută de Ani ! Nu ne-am văzut de... numai spun câţi ani !
Să ştii că tocmai timp pentru scris nu-mi rămâne aici. Iar factorii de presiune socială îmi alterează stilul şi îi dau deseori o nedorită nuanţă pamfletară.
Nu, nu aici mă simt ca acasă. :)

d'ADA spunea...

stilul tau e slefuit tocmai de aceasta presiune sociala... dar tu esti un visator...
Hai sa ascultam acum asta:
http://www.youtube.com/watch?v=xfq_A8nXMsQ

Suntem mai puternici decat crezi... Ia aminte la cuvinte. Te imbratisez. Noapte senina prieten drag.
Ia aminte la cuvinte.

silvia spunea...

Aşa e, ne rămîn uneori nopţile, cînd nu suntem prea obosiţi să ne bucurăm de ele şi nu se transformă în insomnii sau coşmaruri. Eu mai reuşesc să mai fur şi zilei cîte ceva frumos, o poezie sau o floare percepute ca revelaţii, uimirea unui copil care abia descoperă lumea, scurte momente de visare cu ochii deschişi...

Şerban Tomşa spunea...

Nadia,
mulţumesc mult.
Totuşi, rămân la părerea mea . filonul pamfletar trebuie să dispară din scrisul meu. :)

Şerban Tomşa spunea...

Silvia,
ai găsit termenul potrivit : să furăm din frumuseţea vieţii, fiindcă altminteri nu ne-o dăruieşte nimeni. :)