Astăzi am primit o veste năucitoare : Mery Dilea, unul dintre bunii mei prieteni, a murit vineri şi a fost înmormântat ieri. Incredibil ! Eram sigur că va trece de acest moment dificil şi vom avea din nou prilejul să ne plimbăm şi să discutăm împreună. Am înţeles că peste o săptămână urma să fie supus unei operaţii salvatoare, dar timpul n-a mai avut răbdare.
Trăiesc izolat şi am viaţa drămuită pe minute : citit, scris, muncă în grădină. Dacă ies o oră cu maşina ori sunt vizitat de cineva, tot programul meu este dat peste cap. Vineri n-am avut cursuri şi trăiesc atât de izolat, încât sunt ultimul care află evenimentele petrecute în localitate.
Vestea m-a dărâmat. Nu de mult l-am evocat pe Mery aici, într-un articol, şi nădăjduiam că lucrurile vor evolua în bine. Acum îmi rămâne speranţa că moartea nu este decât un nou început şi că ne vom revedea cândva, la un colţ de eternitate. Dacă voi trăi suficient, îl voi face pe Mery personaj într-una din cărţile mele, în semn de afecţiune pentru calităţile sale umane unanim recunoscute de membrii comunităţii. A fost un model de om printre oameni.
Îl voi simţi tot timpul printre noi, destins, surâzător, cu mâna întinsă către ceilalţi.
Dumnezeu să aibă milă de sufletul lui frumos şi generos !
10 comentarii:
Nadia,
te rog să mai postezi o dată comentariul tău, fiindcă a pierit în neant, deşi eu apăsasem pe "Publicaţi"!
Nadia :
Am aflat si eu ca a murit dl. Dilea... Am lucrat ceva vreme impreuna, stiam ca este foarte bolnav dar am tot sperat ( noi, colegii ) ca se va rezolva...
:( An dupa an mai pleaca cativa... Nah... te imbratisez cu drag.Ai grija de tine. Nadia.
Nadia,
l-am găsit şi l-am recuperat.
Nu ştiu cum a trecut timpul ăsta. Încă nu suntem bătrâni. Şi chiar când vom fi....
În filmul"Conversaţia", o femeie ( urmărită cu microfoane şi camere video ! ) spune la un moment dat : " Când văd un bătrânel, mă gândesc că a fost şi el cândva copil şi a fost iubit de cineva. "
Nu an dupa an pleaca cate unul ci dupa cum vad eu, luna de luna...Viata incepe sa fie din ce in ce mai pustie fara ei...Dumnezeu sa-i odihneasca!!
Karina,
din păcate, prietenii noştri pleacă chiar zi după zi. :(
Nu inteleg d ece se sting oameni minuanti. modele d eurmat.. si altii - cersetori, drogati - traiesc linistiti???
Ce face Dumnezeu cu noi?
DOAR NOI,
şi eu mi-am pus întrebarea asta, dar n-am găsit un răspuns mulţumitor. Şi nu e vorba numai de năpăstuiţii soartei. Un personaj din E. M. Remarque spune la un moment dat : "Cine-i rău trăieşte mult. " Poate fiindcă Dumnezeu nu-i vrea pe ticăloşi lângă El.
Serban,
Sigur ca suntem batrani...
dar intelepti, desigur. Si eu am impresia ca timpul s-a oprit in loc cand ma gandesc la prietenii pe care nu i-am intalnit de zeci de ani.
Nadia,
am îmbătrânit fără să fi făcut nebuniile care se fac până la această vârstă. Nu mi-am ales bine locul în care să trăiesc şi, mai ales, să îmbătrânesc şi să mor. :(
Nu sunt de acord cu asta Serban. Esti,suntem exact acolo unde trebuie. Pentru restul ne raman visele, iar tie, binecuvantat, scrisul.Nemultumirea face parte din viata noastra iar provocarea e sa nu o lasam sa prinda radacini. Arunca pentru o vreme pelerina scortoasa la care te obliga statutul. Eu, eu am facut o lista... si punct cu punct am "bifat". Pe lista asta, am scris ca intr-o zi am sa bat la poarta ta sa te salut... E si asta o "nebunie", nu? Insingurarea ne face sa uitam sa ne bucuram. Pentru mine, o samanta de papadie purtata de vant inseamna noroc. Si cred sincer ca tot ce ni se intampla putem schimba chiar noi, armonizandu-ne sufletul cu mediul in care traim.
Trimiteți un comentariu