Legumele sănătoase şi babele ştirbe

Venind de la Videle, unde urmez cursul de ECDL cu fermecătoarea formatoare Violeta Crăciun, aud la radio cum un împătimit al hranei naturale, om instruit şi autor al mai multor cărţi, îi sfătuia pe ascultători să-şi cumpere morcovii numai de la babele bătrâne şi ştirbe pe care le găsesc în piaţă.
Uite un om care gândeşte cu capul său, mi-am zis.
Am constatat şi eu că babele ştirbe au cei mai mari dovleci şi pepeni, cei mai graşi ardei, cei mai lungi castraveţi şi cele mai frumoase roşii.
Cumpăram de la o femeie în vârstă, în mod regulat, varză timpurie ori foarte târzie. Era o varză tare, care nu se strica nici în trei luni, dar nici nu fierbea în oală, oricât ai fi lăsat-o pe foc. O regăseam aproape crudă în farfurie. Ciudată varză, mă gândeam. Parcă ar fi de plastic ori de teflon. Ca un făcut, de fiecare dată când consumam leguma respectivă, aveam dureri abdominale. Sunt sănătos, nu am nici tensiune, nici colesterol, nici alte beteşuguri care apar îndeobşte la o anumită vârstă. Am însă un organism mofturos, cu sisteme de alarmă extrem de fine. Când un lucru neînsemnat nu este în regulă, primesc semnale puternice. De aceea m-am lăsat de mulţi ani de fumat şi nici alcool nu mai consum. În consecinţă am trecut varza cu pricina pe lista cumpărăturilor suspecte.
Într-o dimineaţă, mergând cu treburi în Videle, am zărit-o pe bătrână la tarabă, vânzându-şi cu râvnă produsele, create parcă de însuşi Miciurin.
- Doamnă, am întrebat-o eu politicos, cu ce îngraşi matale legumele ?
Femeia m-a privit cu şiretenie şi mi-a răspuns tot cu o întrebare  :
- Da' de ce mă întrebi ?
- M-a cam durut fierea după ce am mâncat din varza luată de la dumneata şi nu-mi dau seama de ce.
- Aaaa, s-a înviorat proprietara cepelor, să ştiii că n-a fost din varza mea. Ai mai mâncat mata şi altceva luat din altă parte . Că e unii care... - şi aici s-a uitat semnificativ către un vecin roşcovan care cântărea nişte cartofi pentru un muşteriu - ....care le îneacă în chimicale. Aşa să ştii !
Şi s-a îmbufnat. Ştia şi ea că nu există o cale mai bună de a tranşa în favoarea ta un conflict decât a te supăra tu, primul, pe cineva pe care l-ai trişat. I-am cerut iertare pentru bănuielile mele prosteşti, dar ea nici n-a vrut să audă. Se uita preocupată în zare.
- Eu, să ştii, maică, nu pui dăcât băligar ! Nimic altceva, mi-a strigat în timp ce mă îndepărtam, copleşit de gândul că mi-am mai făcut un duşman.
Peste câteva luni treceam cu un prieten printr-un sat din apropierea oraşului. Amicul conducea, iar eu eram pasager. Ajungând la marginea satului, am văzut o vilă luxoasă, cu livadă şi grădină mare pe o latură.
- Cine o fi stând aici ? am întrebat.
- E, e o bătrână ştirbă, de zici că e vai de mama ei, care vinde legume în piaţă. Uite, a făcut avere.
M-am minunat de frumuseţea gospodăriei şi am zis ceva în sensul că şi oamenii muncitori se chivernisesc uneori.
- Cinstiţi, pe dracu ! a râs amicul meu. Ştii cu ce umflă ardeii şi varza drăcoaica asta de babă ?
- Cu ce ?
- Cu azotat ! La greu. Başca stropelile şi substanţele de copt. Uite-o, chiar acu îşi îngraşă marfa.
A încetinit maşina şi am văzut-o pe legumicultoare cum aruncă, dintr-un sac, grăunţe albe de azotat. Pământul de la rădăcine plantelor se albise.
I-am zis bărbatului de lângă mine să-i dea bice şi  scena mi-a dispărut din faţa ochilor.
De atunci nu mai cumpăr fructe sau varză de la babe ştirbe şi amărâte.
Iau numai de la comerciantele tinere şi vesele.
Dacă vinetele şi conopida sunt otrăvite, mă aleg măcar cu un zâmbet sănătos.

P.S. Nu toate babele ştirbe şi amărâte sunt şirete. M-am obişnuit să trăiesc situaţii de excepţie şi trag concluzia că sunt ghinionist. Experienţa mea nu trebuie să fie generalizată. Sunt multe bătrâne cinstite care îşi câştigă pâinea greu, trudind zilnic în grădina casei. De cele mai multe ori, legumele lor sunt însă zbârcite şi chircite ca şi ele.