Într-unul dintre romanele mele există un personaj episodic, Cabinetu
Unu.
Patru cititori
oneşti, proveniţi din medii sociale şi zone geografice variate, au identificat,
în el, persoane diferite : un director de liceu, un secretar de partid, un
primar şi un inspector financiar. Fiecare cetăţean recunoscut în volum este
duşmanul celui care l-a semnalat.
S-au găsit
binevoitori care i-au înştiinţat pe oameni că i-am încondeiat în cartea mea.
Două presupuse
modele s-au bucurat că i-am băgat în
poveste, unul s-a prefăcut indiferent, iar ultimul s-a supărat rău.
Personajul meu este
în întregime imaginat, dar unii citesc ficţiunile ca pe ziare. Cea mai
aiuritoare confuzie a făcut-o un pictor care mă cunoaşte bine.
Şi atunci mă întreb
cui îi mai servesc proiectele estetice.P.S. Cât de absurdă este o asemenea lectură biografică se poate vedea şi din faptul că pe inspectorul financiar şi pe secretarul de partid nu i-am cunoscut niciodată ( al doilea a trăit în Bolintin ), iar primarul nu era în funcţie la data scrierii romanului meu, cu alte cuvinte nu era "şef" şi n-aveam cum să-l folosesc ca model. Cât despre directorul de liceu, am scris despre el o pagină cu caracter memorialistic : De ce nu am învăţat matematică.
2 comentarii:
celebritatea are două feţe,una de lumină,alta de întuneric..fiecare om visează la celebritate,unii o caută şi o exprimă prin talent[cazul dvs.],alţii prin cei care pot să-i scoată în evidenţă..cred că un scriitor, că vrea că nu vrea,are un model atunci când scrie o carte,însă, uneori scrie fără a se gândi la o anume persoană..partea proastă a noastră în general,este că facem confuzii şi de regulă atunci când nu se face o trimitere exactă,luăm personal exprimarea respectivă..din nefericire unii nu ţin cont şi de expresia populară care spune că pe lume,"nu-i numai un câine scurt de coadă":)
Ryanna,
să ştii că la început dădeam explicaţii, încercam să demonstrez că ficţiunile mele folosesc numai anumite elemente din realitate etc. Pe urmă mi-am dat seama că toţi cei care făceau asemenea identificări acţionau după nişte resorturi psihologice pe care nu vreau să le numesc aici, fiindcă nu vreau să mai jignesc pe nimeni. În orice caz, nu poate face o lectură estetică un om care n-a citit şi alte cărţi şi n-are noţiuni elementare de înţelegere a unui text.
Trimiteți un comentariu