La apropierea sărbătorilor de iarnă încep să caut, pe net, cărţile care îmi lipsesc din bibliotecă şi mi le comand fără să ţin cont de preţurile indecente, practicate de unele edturi. Dacă înainte Crăciunului nu-mi soseşte niciun colet, am o iarnă tristă. Şi încă nu-mi dau seama dacă mă bucur mai mult când ţin în mână o carte încă pe care n-am citit-o sau când îmi dau seama că am scris câteva pagini izbutite. Cititul şi scrisul au rămas, într-un fel, raţiunea mea de a trăi. Nino Stratan spunea că îl încearcă o invidie plină de simpatie faţă de cineva care citeşte o capodoperă pe care el o cunoaşte deja. Se bucura pentru prietenul cititor, dar îl şi pizmuia amical. Am încercat şi eu acest sentiment : cu inteligenţa-i strălucitoare, Nino a definit o stare de spirit specifică tuturor iubitorilor de cărţi.
Găsesc, pe blogul scriitorului Dumitru Augustin Doman, o informaţie interesantă. Cel mai tare răspuns la întrebarea "Dvs. citiţi cărţi?" ar fi fost dat de George Bush jr. Acesta ar fi cuvântat : "Eu nu citesc. Dar am prieteni care citesc." Am putea recunoaşte aici onestitatea ignorantului. Americanul nu iubeşte cărţile, dar are un anumit respect faţă de pagina tipărită. Mai cult decât texanul, Preşedintele nostru, despre care se spune că iubeşte viaţa netrecută prin filtrul bibliotecilor, a mărturisit că îl citeşte pe Mircea Cărtărescu.
Am mulţi prieteni care citesc. Nu este un criteriu după care îmi selectez amicii, dar este una dintre condiţiile care asigură o bună comunicare. Sunt însă şi oameni care se mândresc cu faptul că nu au deschis o carte în viaţa lor. În sinea lor ştiu că asta e o mare lipsă, dar bravează şi se prefac a-i privi cu dispreţ pe tocilari, afişând un fel de fudulie a neroziei ambalate în suficienţă. Eu însă îi simpatizez pe cei cărora lectura le face greaţă şi consider că sunt îndreptăţiţi să se laude cu neştiinţa lor. Credeţi că Gigel Ştirbu şi Toni Greblă ar fi ajuns la demnităţile cunoscute dacă ar fi mărturisit comisiilor care i-au validat că au citit şi ei, acolo, o cărţulie-două ? Din favoriţi la scaunele atât de râvnite de orice politruc, ar fi devenit nişte suspecţi periculoşi, iar pe urmele lor ar fi fost trimişi patrioţi care să-i monitorizeze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu