sâmbătă, 29 martie 2014

Despre danezi şi grădinile lor zoologice

    În locul smereniei creştine din Postul Paştelui, un val compact de putoare omenească se revarsă către mine. Încă din copilărie vizitarea grădinilor zoologice îmi făcea rău. Mi se rupea sufletul de păsările cu pene jerpelite şi de animalele triste, cu blana roasă, care se uitau la mine de dincolo de gratiile groase, uneori ruginite, ale instituţiei. Ţin minte mirosul violent pe care îl resimţeam mai ales în apropierea  masculilor carnivori. "Aşa miros lupii" îmi explica tatăl meu. Mi se părea o crimă ceea ce vedeam şi eram apoi bolnav câteva zile. În urmă cu câteva luni am văzut imagini cu rechini masacraţi de danezi în preajma nu ştiu căror insule. Pe urmă am aflat că aceeaşi danezi ucid şi tranşează girafe în grădinile lor zoologice, omoară pui de lei sau de urs etc. Îi consider pe nordici cei mai civilizaţi oameni. Suedia şi Norvegia sunt, pentru mine, mituri ale depăşirii limitelor umane. Când aud cuvintele "suedez" ori "norvegian", mă înclin/ mă închin cu pioşenie. Danezii fac parte din această astrală familie şi tocmai ei ucid vietăţi rămase neputincioase în faţa apucăturilor criminale ale lui homo sapiens. Dar să nu ne iluzionăm. Grădinile zoologice sunt puşcării pentru nevinovaţi, spunând multe despre psihicul uman. Una dintre îndeletnicirile omeneşti este capturarea şi torturarea celor slabi şi inocenţi. Tare mi-e teamă că şi omul civilizat este o falsă legendă, ca multe alte noţiuni pe care ne-am sprijinit în luarea unor decizii esenţiale pentru existenţa noastră viitoare. Aşa-zisele principii nu sunt, de multe ori, decât pretexte pentru a ne afirma sălbăticia.

10 comentarii:

stefan s. spunea...

Nici mie nu-mi plac grădinile zoologice, deși mi-au plăcut animalele de când mă știu.
Într-adevăr, aveți mare dreptate, nu-i mare diferență între o grădină zoo și o pușcărie!

Scorchfield spunea...

Există în fiecare dintre noi o dorință de regăsire, de preumblare. Când coincidența nu apare, ne covârșește o mare frustrare.
:)

Şerban Tomşa spunea...

Ştefan S.,
Creştinismul este cea mai impresionantă tentativă de a scoate la lumină tot ce e mai frumos în om. Din păcate, răul din inconştientul şi conştientul nostru este copleşitor. Las la o parte răutatea manifestată de oameni faţă de semenii lor, dar cruzimea faţă de animale este strigătoare la cer.

Şerban Tomşa spunea...

Scorchfield,
Aşa e precum aţi grăit! :)

daimon spunea...

Poate sună arogant, dar chiar m-aş bucura dacă nu am rosti neadevăruri doar pentru că ele cad bine în context.

Insulele Faroe sunt o provincie independentă de Danemarca, cu propriile sale obiceiuri antice. Vă propun următorul link spre studiu, poate l-aţi văzut, dar îmi pare că ceea ce fac oamenii respectivi este foarte aproape de ceea ce fac şi românii când taie porcul:

http://www.snopes.com/photos/hunting/dolphinhunt.asp

Despre girafă (la singular!) aflu că a fost omorâtă pentru a evita defecte genetice la reproducere, şi a fost dată hrană pentru lei. Nu văd problema cu a repeta ceea ce s-ar întâmpla şi în sălbăticie.

Leii despre care am citit erau la bătrâneţe, iar puii lor ar fi fost omorâţi de restul adulţilor din grup.

Este foarte uşor să rescriem adevărul pentru a proiecta o imagine pe care o dorim, spre exemplu violentă sau grotescă... nu găsesc că este o practică sănătoasă.

Cele bune,

Şerban Tomşa spunea...

Daimon,
Adevărul e acesta : nişte inşi cu înclinaţii criminale au omorât fiinţe lipsite de apărare. Restul sunt speculaţii. Puteau fi găsite soluţii prin care animalele să fie ţinute în viaţă, mai ales că Danemarca nu e o ţară de sărăntoci precum România. Raţiunile pentru care au fost ucise animalele nu stau în picioare, dacă avem conştiinţă. Altminteri totul se poate motiva în termeni ştiinţifici şi. Şi prin lagărele naziste circulau idei justificatoare. Faptul că masacrul delfinilor seamănă cu tăierea porcilor nu scoate obiceiul băştinaşilor de sub umbrela crimei. Ce drept are omul să răpească libertatea unor dobitoace sălbatice şi să sară cu cuţitul şi drujba pe ele? Sunt triburi care îşi urcă bătrânii în copaci, iar cei care nu se pot ţine, când ramurile sunt scuturate, sunt lăsaţi să moară de foame. E tot o tradiţie. Şi interesant ar fi să aflăm ce obiciuri "sănătoase" au nigerienii, care fac cum fac şi scapă de bătrâni, neavând aproape deloc pensionari. Sunt pe acolo nişte restaurante în care se consumă carne de băştinaş, frăgezită sau nu, căpăţâni umane la cuptor sau la grătar şi alte delicatese. Tradiţia, ce să-i faci!

daimon spunea...

Violenţa asupra mediului şi naturii este fix ceea ce a adus omul în postura de vârf al piramidei. Începând cu vânătorii-culegători, trecând prin violenţa asupra mediului pentru a-i extrage şi prelucra minereurile, totul până în ziua de astăzi este o formă de violenţă. A omului, singurul capabil să vadă mediul ca pe un ceva maleabil.

Mă gândesc că dacă vă reprezentaţi această istorie în totalitatea ei drept indezirabilă (cel puţin aşa "traduc" discuţia despre o presupusă libertate a animalelor sălbatice) .. nu prea avem puncte de contact pentru a discuta :)

Şerban Tomşa spunea...

Daimon,
După intervenţiile dumneavoastră mi s-a defectat modemul şi am net numai întâmplător. :) De ce vă supăraţi? "Puncte de contact pentru a discuta" avem oricum, fiindcă sunteţi o persoană instruită, elevată, inteligentă. Asta bănuiesc, chiar dacă vă ascundeţi identitatea.
Am şi eu fixurile mele. În primul rând, nu sunt de acord ca o fiinţă raţională să ucidă altă fiinţă. În rest accept aproape orice. :) Scuze, dacă m-am înflăcărat niţel prea mult la răspunsul anterior. Sunt însă un tip prietenos şi nu consider indezirabilă toată istoria cunoscută. :)

Fanfan spunea...

Serban, cand eram copil imi placeau gradinile zoologice ca numai acolo aveam ocazia sa vad animalutele in realitate. acum ... animalutele imi plac in continuare, inchisorile de animale nu.

Şerban Tomşa spunea...

Fanfan,
Înţeleg, dar îmi era tare milă de ele.