Farfuridi era pro-eupean

        Dacă am avea curiozitate să aflăm ce doctrină politică îmbrăţişează personajele din O scrisoare pierdută, am găsi eterna ciulama ideologică dâmboviţeană, dar am avea şi unele surprize.
De pildă, Farfuridi, ca reprezentant al puterii, este un pro-european de faţadă. El simte că Europa este "cu ochii ațintiți asupra noastră". E necesar să fim responsabili, "pentru ca Europa cu un moment mai nainte să vie și să recunoască". "Reviziunea constituțiunii" era o "cestiune"  la ordinea zilei şi pe vremea aceea. Farfuridi este de acord cu proiectul, deşi în sufletul său este profund conservator : "Din două una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele... esențiale... Din această dilemă nu puteți ieși... Am zis!"
        Într-o vremelnică opoziţie şi mai bun orator decât Farfuridi, Caţavencu se declară patriot şi ştie să plângă artistic, la comandă, atunci când ţine discursuri : "Domnilor!... Onorabili concetățeni!... Fraților!... (plânsul îl îneacă) Iertați-mă, fraților, dacă sunt mișcat, dacă emoțiunea mă apucă așa de tare... suindu-mă la această tribună... pentru a vă spune și eu... (plânsul îl îneacă mai tare.)... Ca orice român, ca orice fiu al țării sale... în aceste momente solemne... (de abia se mai stăpânește) mă gândesc... la țărișoara mea... (plânsul l-a biruit de tot) la România... (plânge. Aplauze în grup)... la fericirea ei!... (același joc de amândouă părțile)... la progresul ei! (asemenea crescendo)... la viitorul ei! (plâns cu hohot. Aplauze zguduitoare)  După cum se vede, personajul îşi dozezeză cu miestrie emoţiile, în faţa publicului. Un psiholog ar spune că îşi gestionează admirabil inteligenţa emoţională! El are o formulă care prinde grozav la public : "România să fie bine și tot românul să prospere!" ( o variantă a lozincii "Să trăiţi bine!"). Se vede pe sine ca reformator şi progresist : "Mi s-a făcut imputarea că sunt foarte, că sunt prea, că sunt ultraprogresist... că sunt liber-schimbist… că voi progresul cu orice preț. (scurt și foarte retezat) Da, da, da, de trei ori da!" Susţine chiar...descentralizarea : "Or... conduși de aceste idei, am fundat aci în orașul nostru „Aurora Economică Română", soțietate enciclopedică-cooperativă, independentă de cea din București... pentru că noi suntem pentru descentralizare. Noi... eu... nu recunosc, nu voi să recunosc epitropia bucureștenilor, capitaliștilor, asupra noastră; căci în districtul nostru putem face și noi ce fac dânșii în al lor..."  Fireşte, este o descentralizare făcută în folosul celor care o iniţiază, un fel de fărâmiţare feudală, neavând nimic în comun cu interesul naţional. Dar unde am mai auzit noi aceste cuvinte? În realitate, Caţavencu este naţionalist şi retrograd, având aversiune faţă de evrei : "În Iași, de exemplu, — permiteți-mi această digresiune, este tristă, dar adevărată! — în Iași n-avem nici un negustor român, nici unul!...Și cu toate aceste toți faliții sunt jidani!" La un moment dat, Caţavencu îi spune lui Farfuridi : "În zadar veniți cu gogorițe, cu invențiuni antipatriotice, cu Europa, ca să amăgiți opinia publică." E de înţeles că dăscălimea şi "moflujii" îi împărtăşesc părerile.

        Aşa stăteau lucrurile pe vremea lui Caragiale şi, mai târziu, în perioada interbelică, la fel se prezintă şi azi. În materie de popoare, sunt lucruri care nu se schimbă niciodată. Sau, hai să fim optimişti, cu mare, foarte mare greutate.

P.S. Straşnică echipă are Steaua! Nu m-am uitat la meci , fiindcă   sunt dinamovist de cinci decenii şi anticipam o victorie a băieţilor lui Becali la cinci-şase goluri diferenţă. Am aflat ulterior că Steaua a egalat în ultimele minute ale jocului, smulgând, cu greu, un punct unei formaţii de nivel comunal.
       Mulţi arbitri proşti am văzut în viaţa mea - Alexandru Tudor e printre ei! -, iar unii m-au îmbolnăvit de-a dreptul, însă nu cred că există niciunde creaturi ca în campionatul Spaniei. Aşa ceva nici în inima Africii nu găseşti. Totuşi, idioţii ăia, cu aspect de handicapaţi, decid soarta unei competiţii în care activează cele mai bune echipe din lume : Real Madrid şi Barcelona. Am constatat că madrilenii câştigă zeci de puncte în urma deciziilor aberante ale oamenilor în negru. Cam cum se întâmplă cu Steaua, la noi. Cu mult timp în urmă era "ajutată" Dinamo.