duminică, 28 septembrie 2014

Charles Bukowski

Citesc povestirile lui Bukowski.
Poate că stilul său este singurul mod în care un scriitor se poate exprima onest. Erotismul umple paginile, de sus până jos. Trivialul atinge culmi de neimaginat și sunt povestite experiențe de nemărturisit. Cu sinceritate, cu lejeritate, cu plăcere, cu haz.
Dincolo însă de toate acestea se află ceva ce le lipsește lui Miller și altora asemenea lui. E sclipirea omenescului în noroi, e bătaia către o semnificație generală, a bucuriei de a trăi, chiar dacă soarta ți-a dăruit numai mormane de gunoaie. Și mai este, lucru esențial, umorul.
Numai în acest sens consider valabilă afirmația unui tânăr critic că un prozator trebuie să relateze o experiență personală.

P.S. O persoană instruită și inteligentă m-a întrebat ce mai citesc.
I-am spus și i-am oferit și câteva impresii în legătură cu proza lui Bukowski.
- Și când te gândești că unii și citesc asemenea lucruri, a reflectat, zâmbind, paretenerul meu de dialog.
Mi-am dat seama atunci cât de departe suntem unii de alții, ca nivel de înțelegere a literaturii : ignoranții de cititori, cititorii de cititori, cititorii de scriitori, vechile generații de autori de noile valuri, scriitorii de scriitori, criticii de scriitori. Precizez că îi consider pe critici niște scriitori cu un statut aparte. Ei ar trebui să fie, teoretic, mai informați decât scriitorii obișnuiți, mai toleranți, cu un gust estetic mai sigur și cu un spectru de receptare a cărților infinit mai extins.

6 comentarii:

Horia Gârbea spunea...

M-ați convins să-l caut pe Bukowski. Nu mă rușinez că n-am citit nimic de el. Stau cam prost cu contemporanii străini.

E uimitor (sau poate nu) cît de mulți literați, nu mai zic de actori, nu știu că Shakespeare a scris o trilogie de 10 mii de versuri intitulată „Henric al VI-lea”, necum s-o citească.

E atît de greu să cuprinzi totul... Uneori mă supăr pe cei care insistă să le citesc ultima apariție, cînd eu n-am citit nu doar Bukowski deloc, dar nici măcar o treime din Sadoveanu, nici toată proza lui Arghezi. Ba nici toate piesele lui Tennesee Williams iar din ale lui Pinter doar vreo două! Ăștia din urmă ca dramaturg ce sînt.

Pînă și din Shakespeare mai am o restanță (mă refer la canonul mai vechi) și Eduard al III-lea din cele anexate curînd. Viața e scurtă!

E bine însă, iată, din cînd în cînd, să ne facem un examen de conștiință, chiar public cum e cazul meu acum. Să cerem iertare marilor necitiți și să-i băgăm unde trebuie pe nevolnicii care ne-au mîncat timpul cu aberațiile lor...

Şerban Tomşa spunea...

Maestre Horia Gârbea,
Vă dați seama câte restanțe am eu! Am bucurii rezervate pentru tot restul vieții. Da, au fost unii care ne-au mâncat timpul în mod criminal. Acum e un întreg sistem care nu ne lasă să ne vedem de lecturi.
Cât despre povestirile lui Bukovski, unele sar puțintel calul, dar altele sunt impresionante. Dintre romane, n-am citit ”Șunca pe pâine” - cea mai bună carte a lui, după cum se spune -, dar am cumpărat volumul și vine la rând. Îmi voi procura și poeziile, ”Dragostea e un câine care vine din iad”. Adevărul e că are texte care mă entuziasmează, pur și simplu, și nu mai simt trivialul adesea prea gros, greu de suportat de oamenii educați într-o morală a decenței și a bunului-gust. Vă mulțumesc pentru comentariu.

stefan s. spunea...

Ei, după o astfel de mărturisire... îl stimez și mai mult pe domnul Horia Gârbea!
Nu poți să citești ,,tot", nu ești robot...
Așa este: e păcat că-i neglijăm pe clasici și pe marii scriitori... Și ne pierdem vremea cu cărți și scriituri efemere.

Augustin spunea...

Stimaţi domni, luaţi-o uşurel. Şi eu citesc cinci-şase ore pe zi şi am totuşi nişte găuri cât Groapa Marianelor. Să vă spun că din Razboi şi pace îmi amintesc doar dialoguri franceze din saloane simandicoase de la Moscova?!Din păcate, cum spune dl. Gârbea, ne ocupăm mult timp cu lecturi de cărţi recente şi nu le mai reluăm pe cele esenţiale. Poate învăţpăm ceva din această punere de cenuşă în cap.

Şerban Tomşa spunea...

Ștefan S.,
Dl. Gârbea, având origini aristocratice, e mai curajos decât mine și a mărturisit niște omisiuni neînsemnate, deși a cam citit tot ce se putea citi. Mi-e rușine să să fac lista lipsurilor pe care le am. M-ar râde dușmanii și cu dosul, mai ales ăia care n-au citit mai nimic. :)

Şerban Tomşa spunea...

Maestre DAD,
Și Domnia Ta, ca și dl. Gârbea, ai cam citit tot ce merita citit. Fiind însă tot un aristocrat, exagerezi pentru a nu-i pune pe alții ( adică pe mine ) într-o situație delicată. :)Mi-e jenă să-ți spun că nu l-am citit încă pe unul dintre scriitorii preferați ai Domniei Tale. Nu-ți spun numele lui, fiindcă nu știu dacă ai pușcă sau nu. Dar îl voi citi, îți promit. Numai să-l găsesc, că până acum n-a fost chip să fac asta.