Voi povesti cu alt prilej, pe larg, povestea prieteniei mele cu Ion Stratan, la care nu încetez să mă gândesc cu recunoștință, cu afecțiune și cu o infinită durere.
Știu că Nino mi-a dedicat trei poeme. Primul, Între două respirații ale perdelei, este inclus în volumul său de debut, Ieșirea din apă, București, Cartea Românească, 1981, fiind, după cum mărturisea poetul, printre cele mai reușite poezii din carte. Celelalte două au rămas în manuscris. Pe unul, foarte frumos, l-am rătăcit prin munții de hârtii care m-au înconjurat de când mă știu. Nu mi-am pierdut speranța că-l voi regăsi într-o zi. Știu doar că începea așa : ”Ninge cu cești albe, de cafea...” Îl reproduc pe ultimul, peste care am dat în perioada în care am avut calculatorul defect și n-am mai putut intra pe net.
Toamnă
pentru Gigi Șerban
Tu ești nu și te desparți de tine
tu ești tu și nu ai un-să pleci
de din frunzișul toamnei care vine
ți-duc în dar cuvinte ce petreci
De mii de ani Lumina s-a născut
de fiecare dată ea renaște
cuvintele pe care ea le paște
fac rima-îmbrățișată-ntr-un sărut
C-un gând de liniștire-n aste slove
e-un gând de începuturi, ca-n Moldove
spre tine mă aplec, vorbesc tăcut
16 octombrie 1986
Al tău întotdeauna, cu dragoste de frate motan,
Nino Stratan
P.S. Cred că mă înșel cu numărătoarea și Nino mi-a mai dedicat un text într-una dintre ultimele sale plachete, menționând, de data aceasta, pseudonimul meu, Șerban Tomșa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu