sâmbătă, 30 ianuarie 2016

Messi și măcelarii sau despărțirea de Simeone

          M-am bucurat mult că Messi a primit al cincilea Balon de Aur. E cel mai bun. În meciul cu Atletico a întors soarta meciului și a făcut excelent și faza de apărare. Remarcam, în fața unui coleg, că nu mai merge pe teren, ci se demarcă eficient, căutând poziții cât mai favorabile. Totuși, mi-a displăcut că Messi l-a ignorat de câteva ori pe coechipierul său Sergi Roberto și nu i-a dat mingea, deși tânărul fotbalist se afla în poziții ideale. Ce înseamnă asta? Le pasăm numai prietenilor? La viteza de joc a unei echipe îmbătrânite, Barcelona putea scăpa printre degete două puncte, în finalul meciului. Prea multe mingi înapoi, prea multă pasivitate. Catalanii joacă mai mult cu fața către propria poartă. Și, oricum, dacă nu era Messi, n-ar fi ieșit bine din confruntarea cu Atletico. Cred în continuare că, potențial, Real Madrid e cea mai bună echipă din lume.
        Problema e alta. E din ce în ce mai multă violență în jocul de fotbal, care e comparabil acum cu confruntările din rugby. Se intră criminal, la rupere. Mai mult de o oră am văzut, consternat, cum un fulău cu plete îl toacă pe Messi, jucându-l în picioare, sub privirile îngăduitoare ale unui arbitru ciudat. Jumătate dintre madrileni ar fi trebuit să aibă cartonașe galbene încă din primele minute ale jocului. Neymar a avut parte de același tratament. Nu se mai joacă doar fotbal. Sportivii se angajează în dueluri care seamănă cu bătăile din Key One, ceea ce nu e de tolerat. Jucătorii se reped în adversari cu pumnii și cu crampoanele, îi apucă de gât, le dau coate în bot, încearcă să le sfărâme oasele. Și e clar că Simeone, pe care l-am considerat un antrenor bun, le-a spus jucătorilor săi nu să-i faulteze pe catalani, ci să-i scoată definitiv din joc. Asta este o mentalitate de căcănar. Adio, Simeone!
Jucătorii-artiști de tip Messi sau Neymar sunt faultați tot mai dur. Sunt bătuți, pur și simplu, pe teren.
Încotro se îndreaptă fotbalul mondial?

P.S. Sunt bucuros, de asemenea, că nemțoaica Angelique Kerber a depășit-o, în Australia, pe Serena Williams. Vreau să văd mutre noi, printre câștigători, dar voi fi de partea sârbului Djokovic, în finala de mâine. E vecinul nostru și joacă un tenis de vis.
         

7 comentarii:

Nicolae Nicu spunea...

Hai că-i tare! Chiar că nu mai înţeleg nimic, Şerban...! Sau vreun despot cultural îţi tot arată pisica? Zi, dacă ai nevoie de vreun căţel!

Şerban Tomşa spunea...

Nicu,
Să știi că mie îmi plac pisicile. Am o liotă. Am și câini foarte mari, maidanezi abandonați de alții, dar adoptați și îmblânziți de mine. Și n-am schelete prin dulap, să pot fi șantajat de cineva. Problema e alta. Scriu repede postările - stau prost cu timpul, ți-am mai zis - și nu am timp să le bibilesc. Le recitesc și îmi dau seama că, deși m-am referit la situații concrete, îi voi supăra pe unii dintre prieteni, fiindcă au un statut literar sau social asemănător cu al celor care mă nedumeresc. Și nu vreau să-i pierd nici pe puținii amici de pe plan local, nici pe mai numeroșii prieteni literari care mă binecuvântează cu existența și cu scrisul lor. Când voi avea timp să curăț textele de ambiguități, le voi posta din nou. În textele unui scriitor trebuie să se vadă, ca-n oglindă, toată lumea, cum se recunosc, de pildă, într-un volum al lui Cărtărescu cei cărora le-au ieșit ațe din burtă/buric. ”Cât sunt de vii personajele dumneavoastră, mi-a zis un stomatolog. Parc-ar fi adevărate!” Iar un critic literar extrem de exigent mi-a scris că sunt scriitor adevărat, ceea ce știam, desigur. Dacă oamenii se recunosc în texte înseamnă că sunt scriitor, dar nu că râd de ei. Necazul e altul. Chiar și oamenii instruiți se recunosc în personaje care n-au nicio legătură cu persoana lor. Dovadă e că-mi vine să râd când aflu că unii ”prind” articolele cu pricina și le printează : la o adică, pac la ”Războiu' cu ”docomentele”! (”Războiul” era un ziar.) Dar regula mea va fi, în continuare, să nu jignesc pe nimeni, din respect pentru toți semenii și din credința insuflată de Arsenie Boca. Existența e ca o oglindă, spun mulți : îți întoarce ce-i dai.

Augustin Radescu spunea...

Bine, dar Simeone practica de ani de zile procedeul asta jegos; ba a luat si un campionat in felul asta. Abia acum l-ai remarcat?
De fapt, tehnica e arhicunoscuta: un jucator cu picioare de 1 milion ii propune unuia cu picioare de 100 de milioane: hai sa ne dam la gioale, pina cind unul dintre noi o sa-i rupa picioarele celuilalt. Probabil, in 90% dintre cazuri, cel cu picioare de 100 de milioane se va retrage, discret, intr-o zona cu umbra a terenului, asteptind sa treaca meciul asta. Astfel se pot nivela valorile. E drept, ca sa poti pune in aplicare tactica asta e nevoie si de un arbitru "usor cooperant", Ceea ce, din pacate, nu-i asa greu de gasit...

Augustin Radescu spunea...

In privinta tenisului, te contrazic: Djokovici joaca cel mai eficient tenis din lume! Tenisul de vis il joaca, insa, doar Federer!

stefan s. spunea...

E remarcabil finalul comentariului dvs.
Un OM adevărat nu jignește pe nimeni!
După părerea mea, a nu jigni pe cineva e o mare virtute.
De vreo 15-20 de ani, tot încerc și eu să nu-i jignesc pe pe cei din preajma mea, dar nu-mi iese totdeauna. Dar faptul că încerc, zic eu, îmi mai ușurează cât de cât această neputință.
Gânduri bune și spor în toate!

Şerban Tomşa spunea...

Augustin,
Ai dreptate, dar să meargă până acolo încât să-i redeschidă operația lui Messi sau să-l lase invalid pe Neymar e crimă.
Sigur, cheia se află de multe ori în fluierele arbitrilor.
Ne potrivim și în privința tenisului : și eu cred că Federer e cel mai mare jucător din toate timpurile. Am ajuns să-l detest pe Nadal, care a stricat jocul ăsta și l-a încurcat de atâtea ori pe elvețian. Dacă și-ar fi luat antrenor din tinerețe, Federer ar fi câștigat 50 de turnee de Grand Slam. Am zis și eu așa, fiindcă sârbii sunt frații noștri.

Şerban Tomşa spunea...

Ștefan S.,
Încerc din răsputeri să fiu OM, dar nici mie nu-mi iese totdeauna.
Pe urmă, unii sunt prea sensibili și nu vreau să-i fac să sufere.
Trist e că, în literatura de azi, regele e gol și răsfățat. :) Vom plăti ponoasele în timp.
Vă întorc cu drag urările.