miercuri, 24 februarie 2016

Messi și englezii sau despre adevăratul fotbal

         Arsenal a avut șansa sa în fața Barcelonei, dar jucătorii londonezi nu sunt suficient de maturi, n-au destul curaj, iar atacanților de pe Emirates le lipsește cu desăvârșire inspirația. A triumfat din nou micuțul Messi, care duce greul la catalani, în condițiile în care Neymar și Suarez sunt geniali, dar inconstanți. Oricum, englezii au încercat să-l oprească pe Messi prin mijloacele fotbalului adevărat, nu prin cotonogeli de maidan, așa cum au făcut elevii unui alt argentinian, Simeone, care își face neamul de râs. Tunarii n-au învins, însă și-au apărat șansele cu onoare. În Anglia există cultura nobilă a fotbalului : fairplayul și spectacolul au prioritate. Cred că au fost vreo douăzeci de faulturi în tot meciul, dar eu n-am văzut decât două-trei. După ultimul fluier al arbitrului, de pe teren au ieșit, cu fruntea sus, două formații învingătoare. Calde felicitări englezilor, pentru că au lăsat să strălucească ce este mai frumos în sportul inventat chiar de ei.

P.S. 1. Mutu nu face mare brânză la Târgu-Mureș, dar mănâncă rahat, după cum i-i feliușagul, pe seama fostului său antrenor, Grigoraș. Acesta din urmă i-ar fi spus, la antrenamente, ”Mutulică”, geniului din damigeană. Dumnezeule mare, cum să-l jignești pe Marele Mutu, pe Domnul Mutu, cu un asemenea apelativ? A fost o greșeală de neiertat și conducerea clubului l-a demis pe antrenor, întru slava lui Mutu.
       2. O știre de presă sună definitoriu pentru mentalitatea de cerșetori pe care o au unii jucători : ” În ultimul meci din campionatul Spaniei, Cristiano Ronaldo a marcat un gol din ofsaid și a ratat un penalty.” Informația ar fi putut fi completată :” La cererile insistente ale lui Ronaldo, arbitrul a vrut să echivaleze cu gol lovitura de pedeapsă irosită, însă Zidane a intrat pe teren și s-a opus vehement, spre marea supărare a portughezului.

6 comentarii:

Nicolae Nicu spunea...

Bine că Grigoraş nu l-a numit, mai de-a dreptul, "Matolică". Risca un pumn în nas...

Augustin spunea...

Dragă Șerban, de acord cu tine că englezii au fost fair. Deși englezi în teren... Unul în prima repriză, doi în cea de-a doua... Dar Barcelona este o mașinărie fermecătoare. Tripleta a așteptat cu toată răbdarea, fără să intre un moment în panică, și când a venit momentul a lovit letal. Și încă de două ori. Chiar dacă sunt inconstanți cei doi, tot prind ei într-un meci o sincronizare cu Messi... E cam de ajuns. A fost meci de vis! Felicitările celor de Arsenal de după meci au părut sincere și asta m-a bucurat pentru spiritul fotbalului...

Şerban Tomşa spunea...

Nicolae Nicu,
Mutu este, pentru mine, un vis neîmplinit, o mare dragoste terminată cu o dezamăgire cruntă. Ar fi putut fi cel mai performant fotbalist român, dar l-a trădat prostia. După ce s-ar fi lăsat de fotbal, ar fi avut timp să bea mări de vin și să-și tragă un întreg harem. Mutu, mare fotbalist, este ratat în proporție de 70%.

Şerban Tomşa spunea...

Maestre DAD,
Mă gândesc cu teamă ce se va întâmpla când Messi va îmbătrâni. Va inventa Barcelona alte genii? Saltul făcut de această echipă - prin anii 90 era cam de mâna a treia- este uluitor.
Să știi că l-am prețuit mult pe Mutu - ca, de altfel, pe toate marile talente venite din iubita zonă Pitești : Dobrin, Radu II, Dică și mulți alții -, dar m-a dezamăgit crunt, în repetate rânduri. Păcat, mare păcat că a ratat Balonul de Aur și a dat cu piciorul atâtor performanțe care l-ar fi încoronat drept cel mai titrat fotbalist român. Din speranțele pe care mi le-am făcut în legătură cu el, am rămas cu o mare amărăciune.

Unknown spunea...

In campionatul englez tin cu Arsenal pentru ca joaca un un fotbal curat, frumos, plin de imaginatie, croit dupa personalitatea lui Arsene Wenger.
Aseara a fost un meci de vis si n-am trait de mult sentimentul dedublarii: tineam in acelasi timp cu ambele echipe si ma bucuram la fiecare faza reusita. Astept returul. Mare pacat ca n-o sa avem o finala de o asemenea frumusete!
In conditiile astea mi-as dori o finala Barcelona-Bayern.
Ah, o fantezie: cum ar fi o Barca cu un antrenor artist ca Wenger?

Şerban Tomşa spunea...

Dan,
Arsenal joacă fotbal de amorul artei și îi iubesc pe cei de acolo pentru asta, chiar dacă sunt veșnic perdanți. Am fost fascinat de câteva echipe de-a lungul deceniilor : A.C. Milan, Inter, Liverpool, Manchester United, Arsenal, Barcelona. ( Nu Real, nu Mourinho.) Primele au apus și mi-au rămas ultimele două. Una câștigă tot tot, alta pierde mereu. Dar, cum zici și tu, țin cu amândouă grupările. Wenger e un artist. Altul e Klopp. Cum ar arăta Barcelona antrenată de Klopp?