Cu ani în urmă, aflând că sunt "autoriu", excepţionalul profesor de limba română din Tămăşeşti, Teleorman ( acum pensionar ) George Militaru mi-a trimis, prin Petrică Zamfir, o poezie cu următoarea dedicaţie : "Domnului Gigi Şerban, despre care am auzit că a intrat în gâlceavă cu lumea". 23.05.1989
Ursitoare la naşterea poetului
(Blestem)
Că te-ai născut
În zori de zi,
Să-ţi umble-n cap
Luceferii!...
Un dor să-ţi fie
-Ntreaga viaţă,
Dar să nu poţi
"Să-l dai pe faţă !"
Să-ţi fie dorul
Călător
Şi tu să umbli
După dor !...
Să-l duci cu tine
Cât trăieşti
Şi tot de dor
Să te sfârşeşti!...
Iubirea s-o ştii
Pe de rost,
Dar de iubire
Să ţii post !
S-ajungi şi tu
Până-n Eden,
Dar să nu ştii
Că eşti în el!...
Să simţi şi pofta
Cea dintâi,
Dar tu, sămânţă,
Să nu pui !
Să ştii o limb-
"A nu ştiu cui",
Nu pe-nţelesul
Omului!...
Din scrisul tău
"Aur" să iasă,
Dar să nu poţi
Să-l duci acasă !...
Şi-atunci când vei fi
"Pălmuit",
Să strigi :
"Ce mult v-aş fi iubit"!...
23.05.1989
P.S. Am păstrat cu sfinţenie acest text care îmi aminteşte de înclinaţiile poetice ale lui Ştefan Bănulescu şi îl public aici ca pe un omagiu adus unui mare şi talentat profesor, aflat acum în suferinţă. Mă gândesc cu tristeţe câte talente literare s-au irosit şi se irosesc în România, în timp ce unii ajung la Academie lejer, fără să aibă o minimă înzestrare artistică.
George Militaru nu a citit romanele mele, dar sunt sigur că nu i-ar plăcea stilul meu urmuzian, absurd, burlesc, fantastic, demenţial.( Nu-i plăceau nici Nichita Stănescu şi Marcel Proust.)În ceea ce mă priveşte, pot gusta orice fel de literatură, dacă este scrisă cu har...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu