În dimineţile de vară vine uneori toamna.
În dimineţile de toamnă pot mirosi zăpezile absente.
În dimineţile de primăvară este tot primăvară.
În dimineţile de iarnă este un anotimp pentru care nu s-a găsit încă un nume.
Sunt Jim, puiul de afroamerican, care se jocă pe balcon cu un titirez, printre borcane pline cu dulceaţă de vişine şi murături. Şi nu mă albesc niciodată de spaimă, cum minte domnul Mark Twain.
Numai noaptea, ea singură, este ţinutul unui alt, nesfârşit anotimp.
9 comentarii:
Minunata! (orice alt cuvant e de prisos)
Liviu,
îţi mulţumesc... Părerea ta e fioros de importantă pentru mine. Măgulitoare şi onorantă...
Ştii că am ajuns dependent de tine şi de ceilalţi prieteni de pe net ?
Mă gândesc să ne întâlnim cândva, poate anul viitor, şi să înfiinţăm un club...
Nuits molles de désirs humains,
Corps qui pliez comme des saules,
Mains qui s'attachent aux épaules,
Yeux qui pleurent au creux des mains.
- Ô ręves des saisons heureuses,
Temps oů la lune et le soleil
Écument en rayons vermeils
Au bord des âmes amoureuses...
Anna de Noailles
Frumos!
Serban,
Blogul tau este printre foarte putinele pe care le mai citesc in ultima vreme. Este mereu o incantare. Chiar daca nu comentez intotdeauna, sa fii sigur ca, undeva,in fatza vreunui computer, prin intermediul postarilor tale, ne intalnim mereu. Pana cand, cine stie, asa cum zici, intr-o zi, intre noi nu se va mai afla niciun computer si vom infiintza un club... "dincolo de display" :)
In diminetile de iarna ..." lupii flamanzi iti calca zapada in picioare. "
Admiratie ,stimate Scriitor !
Karina,
ce pot să zic ?
mmi,
îţi mulţumesc...
Liviu,
ne vom întâlni mai devreme sau mai târziu...Şi vom înfiinţa şi clubul...
Nima,
Îţi mulţumesc, îţi sunt recunoscător şi mult îndatorat..
zambesc.
Cristi,
:))))
Trimiteți un comentariu