Când un om are necazuri, ceva moare în el. De cele mai multe, ori un vis... Ce nu voi înţelege niciodată este îngrămădeala entuziastă a celorlaţi care îl sufocă pe suferind. Ei sunt vioi, dinamici, surâzători şi spun că au venit să ajute, să deplângă soarta celui aflat în suferinţă. Dar par toţi fericiţi...
O elevă a mea, extraordinară, căreia i se prevedea un viitor strălucit, a făcut la un moment dat o greşeală. Treceam cu maşina pe drum şi am văzut că toţi vecinii se strânseseră ca la urs în faţa casei părinţilor acelei fete şi încinseseră un fel de horă a bucuriei...
Un medic, despre care pot spune cu mâna pe inimă că era absolut fantastic ( vorbesc la trecut, fiindcă a murit acum câţiva ani ), a avut o perioadă dificilă când, în urma unor supărări, se anestezia cu alcool. Funcţiona într-o comună aflată la şapte km de locul unde m-am născut. Făcea naveta cu autobuzul, stătea lângă şofer, iar în staţia din localitatea mea trebuia să coboare şi el pentru a le face loc celor care îşi terminau călătoria acolo. Uneori era în mod vizibil beat. Alteori doar mirosea a alcool. Erau şi zile când era chior de beat. ( Cu toate astea, nu greşea niciodată diagnosticele, confirmate totdeauna de cele mai amănunţite analize în laboratoarele policlinicilor bucureştene...) Pentru proşti, nu conta, de pildă, că el doar mirosea puţin a alcool. Tot beat se chema că era ! Ei, bine, erau oameni care se sculau cu noaptea în cap şi veneau ( unii şi din alte localităţi ! ) zilnic în staţia de autobuz, pentru a-l vedea pe medic beat... Se holbau, clătinau din cap şi spuneau mereu aceleaşi lucruri :
- Uite-l, domne, că iar e beat !
- Ehe, unde e minte e şi prostie...
Îmi aduc aminte că un prieten de tinereţe, Titi Măican, s-a enervat într-o zi şi i-a apostrofat pe curioşi, chiar dacă aceia erau oameni mai în vârstă, iar el avea abia 18 ani :
- Ce mama dracu de vă miraţi ca proştii, mă ? Voi n-aţi mai văzut un om băut niciodată ? Şi nu v-aţi îmbătat în viaţa voastră, nu ?
Ar fi vrut ei să ripostze, dar au înghiţit găluşca şi s-au îndreptau tăcuţi către cârciumă, fiindcă Titi nu stătea prea mult pe gânduri când era vorba să folosească pumnul...
Înţelesesem că pentru un prost este evenimentul vieţii sale să-l vadă pe un om deştept beat. Dar să-l vadă o dată şi gata. ( Sunt fericit că nu sufăr de meteahna de a-i spiona pe alţii. Poate că am pierdut una dintre marile bucurii ale vieţii. Pentru unii, singura... Dar am şi eu curiozităţile mele : mă intereasează ce mai scrie Marquez, ce se mai editeză la "Cartea Românească " sau "Polirom", ce mai pictează Marin Gherasim...)
Acum a murit Mădălina Manole. Vorbesc toţi fără şir, pe toate canalele. Spun idioţenii, dau amănunte din viaţa artistei, fac figuri de înţelepţi. S-au strâns ca muştele atrase de de o duhoare puternică. Dau buzna peste sicriu şi îi asaltează pe membrii familiei.
Poate că marile sărbători trebuie să fie celebrate împreună cu ceilalţi. Cu puhoaie umane pe lângă noi... Dar nu văd doi îndrăgostiţi decât bucurându-se diecret, împreună. Mi se pare însă absurd să ne adunăm ca stolurile de corbi asupra nefericiţilor sau morţilor...
Aceste apucături or fi având legătură cu unele triburi de antropofagi care obişnuiau să-şi tranşeze morţii în bucăţi şi să-i consume cruzi ?
13 comentarii:
serban,
mi-ai dat o idee de scurtmetraj, 'sarbatoarea la romani'. ar putea fi vorba despre trei evenimente diferite, prezentate fugar si legate printr-un personaj comun (petrecaret): o inmormantare, un oarecare necaz si o alta napasta a unei familii ceva mai instarite :)
f misto insemnarea ta.
Multimea ignoranta si profitoare apare mereu in astfel de situatii tragice. Vin ca musculitele betive la alcool.Nu am inteles pana acum mecanismul aparitiei acestora, muste sau oameni, in momentele critice.De multe ori oameni cu sanse de supravietuire nu mai pot fi salvati murind cu zile din pricina curiosilor si al profitorilor sau chiar al talharilor care participa in astfel de clipe finale consumand aerul din jur sau blocand caile de acces..Privind moartea Madalinei Manole am remarcat obtuzitatea bisericii si a unor comentatori fara creier care acuza in necunostiinta de cauza,din rautate sau ignoranta. Depresia este o boala ca oricare alta iar bolnavul se poate transforma in orice moment intr-o bomba cu ceas impotriva lui sau a acelora din jur pe care in mod normal ii iubeste enorm.Eu cred ca in momentele fara discernamant din pragul sinuciderii cantareata traia de fapt un vis urat din care nu se putea trezi nefiind constienta de ceea ce vrea sa faca siimpinsa fiind de voci interioare necunoscute.
ma abtin sa fac un comentariu.deoarece multi mi-ar judeca duritatea comentariului mai mult prin prisma meseriei mele.nu ma pot abtine insa sa spun ca mass media se agata si de firele de nisip a oricarui eveniment in goana dupa aur.intra cu bocancii in cele mai intime locuri ale omului.chiar ma intrebam daca poti stoarce lacrimi mai multe decat iti daruiesc orgabismul.lacrimi false.trebuie sa recunosc chiar daca multi ma vor judeca prin duritatea raspunsului, ca nu eram un fan melodii madalina.de aceea exista diferite genuri de muzica si de aceea s-a inventat cuvantul preferinte.vine un moment in viata cand oamenii trebuie sa isi dea seama de faptul ca pamantul se invarte si nimic nu sta pe loc.anii trec,speciile se perpetueaza,totul e trecator.cei care fac astfel de gesturi sunt labili din punct de vedere psihic si nu trebuie judecati dar trebuie ajutati.nu am fost fan dar respect durerea tragica a familiei si asta se face prin tacere, de aceea se spune aduc un pios omagiu!cat de frumos suna!mass media induce omului de rand un comportament lamentabil. e noua lectie ce se preda la pupitrul vietii.
Nu pot crede ce se intampla in mass media la ora aceasta...Au ajuns si negociaza cu Paunescu, Canoanele Bisericii Ortodoxe despre factorul de risc suicidal si iertarea pacatelor, la Realitatea TV...
Dumneze4u nu da derogari si in fata lui toti vom fi egali:(
Sa creada ei ca Dumnezeu ne aseaza pe functii si trepte sociale si dincolo...
Panta,
ideea cu filmul e foarte bună... Mă tot ţineam să te întreb ceva. Era un film sovietic foarte bun, cu o nebună care arăta din când în când cu degetul către un sătean şi striga :"Duşmanul! Duşmanul !" Şi atunci secretarul de partid, care o urma permanent - acţiunea se petrece în anii de teroare bolşevică -, zicea :"Iată glasul poporului muncitor ! Poporul nu se înşeală niciodată ! Arestaţi-l !" Şi îl băgau pe nefericit la gros, de unde nu mai ieşea niciodată... Când o vedeau pe dementă, toţi oamenii fugeau ca apucaţii, săreau garduri, se băgau pe sub podeţe... Era fantastic... Nu mai ştiu cum se numeşte filmul...
Gabi,
majoritatea celor care trăncănesc pe sticlă nu ştiu despre ce vorbesc... Morala antică şi medievală trebuie să fie pusă în acord cu realităţile ştiinţifice de azi... Şi ai dreptate : găsim multă răutate acolo unde se cuvine să fie numai toleranţă...
Domnule doctor,
nu făcea bine Salinger care trăia complet retras şi îi acţiona în judecată pe cei care-l fotografiau ?
Înainte era bine să te ţii departe de anumiţi oameni... Acum e necesar să te ţii departe de toată lumea...
Karina,
păi, se putea să curgă atâtea excremente la vale şi să nu-şi pună şi bardul de la Bârca gura sa cea încăpătoare ? Sincer, în această problemă m-ar interesa părerea lui Andrei Pleşu, a lui Liiceanu şi poate chiar a Preafericitului Daniel, care mi se pare un om de o inteligenţă rară... A lui Păunescu - deloc... Desigur că opinia lui Octavian Paler mi-ar fi trezit cel mai mare interes, dar...
Viaţa fiecărui om este un dar preţios de la Dumnezeu. Prin urmare, cine vrea sa-si ia viata, respinge hulitor acest cadou.Acest lucru este deosebit de grav deoarece el refuza de două ori un dar al lui Dumnezeu - şi prin natură, şi prin harul mântuirii. Prin urmare ofensează de două ori pe Dumnezeu: şi ca Creator si ca Mântuitor. Se subînţelege că un astfel de act poate fi numai rezultatul integral al neîncrederii şi disperării în providenţa divină, in cuvintele Evangheliei.
Prin urmare, în conformitate cu canoanele bisericii, sinuciderea (la fel sunt şi morţii într-un duel, criminalii ucisi în timpul unui jaf, cei prezenţi la eutanasie) şi cei suspectati de suicid (de exemplu, s-au înecat în împrejurări necunoscute), nu poate beneficia de serviciile de înmormântare în biserică. Sinucigasul nu este înmormântat în cimitirul bisericii.
Cu toate acestea Biserica Ortodoxă a găsit posibilitatea de a examina în detaliu circumstanţele care au condus pe fiecare membru al Bisericii să se sinucidă, pentru a permite rugăciunile de înmormântare şi celor care au comis suicid în starea psihică atestată de către institutii abilitare ca boli mentale.Ce inseamna boli mentale? Persoana diagnosticata si supravegheata de cadru medicale si atestata boala cu certificate medical. In baza acestor diagnostice,instituţiile eparhiale, biserica, cu binecuvântarea Patriarhului, hotăraste daca se poate acorda permisiunea pentru a fi înmormantata.
Servicii funerare se permit sinucigasilor care nu au murit imediat, dar au avut timp pentru pocăinţă.
Omul ajunge la sinucidere mai ales din cauza necredinţei, a mândriei, a deznădejdii, a fricii, a răzbunării şi mai ales din cauza lipsei unui duhovnic bun.
Domnul Paunescu, negand Canoanele Biserii nostre, neaga insasi prezenta unui Mantuitor. Si acela cu siguranta nu este dansul!!!
maine iti voi da raspunsul la 'ghicitoarea' ta :D
cinstit ocolesc inmormantarile si nuntile..prilej de galceava de barfe si lansari de legende..nimeni nu stie ce-i in sufletul fiecaruia dintre noi..ma uimesc unii oameni ce inventeaza povesti prin prisma propriilor pareri despre altii si o spun cu atata convingere ca o cred si ei intru totul..culmea este ca minciuna prinde foarte bine la unii si ramane in loc de adevar..
in legatura cu sinuciderea Madalinei..observ acelasi scenariu..zvonuri,zvonuri si pareri ....eu personal nu cred in sinuciderea acesteia..ci doar ori intr-un accident,ori ajutata...
fie-i tarana usoara!..insa nu de asta doream sa vorbesc...ci exact despre puterea fara de putere a unor "zvonaci"si fara sentimente care lanseaza vorbe urate tocmai pentru ca viata pentru ei inseamna a trai doar pentru a manca..mai precis conteaza partea materiala[de aici uimirea,"de ce a facut-o..ce-i lipsea?]...si nu trairile spiritului si suferinta sufletului ce uneori sunt mai cumplite decat o durere fizica..poate de aceea oamenii nu se sinucid cand sunt bolnavi,ci lupta pana la ultima suflere pentru stropul de viata ce-l avem,si majoritate cazuri de suiicid lasa intrebari fara raspuns in sufletul unora despre care am scris...despre oprortunisi[vezi A.P.]..precum cei morti..sa vorbim numai de bine..zic si eu!...
am intrebat cei mai mari cinefili in viata pe care ii cunosc (al treilea fiind chiar eu :P), alex leo serban si djerzinski, alias 'cinesseur'. nimeni nu poate numi filmul de care ai intrebat :)
leo serban imi sugereaza sa-l intreb pe radu cosasu, un mare cunoascator al cinemaului sovietic :P
deci, daca nu e 'zboara cocorii' sau 'gara pentru doi' nu stiu ce sa-ti mai zic :)
Părinte Adrian,
relaţia cu duhovnicul mi se pare extrem de importantă şi e bine că aţi adus-o în discuţie...
Mi-a placut foarte mult Madalina. ii fredonam melodiile cand eram micuta ;)
Cat despre ceea ce spui tu aici ... este vorba de un spirit caritabil, si anume: preocupare accentuata fata de problemele altora. Mai este vorba si de afirmarea faptului ca si-noua-ne-pasa. aveai dubii? ;p
Fanfan,
într-adevăr, spiritul caritabil triumfă... Finalitatea creării omului este binele... Al celorlalţi, desigur, dar mai ales al celor morţi...
Părinte Adrian,
sunt binevenite precizările pe care le faceţi. Dacă îmi daţi e-mail-ul Dvs., vă voi solicita nişte lămuriri suplimentare...
Ryana,
nici eu nu prea merg la nunţi sau înmormântări...Nu pot înţelege cum pot "petrece" membrii unei familii cu puhoaie de oameni străini unii de alţii, dar atenţi la felul în care s-au îmbrăcat sau cum mănâncă... Se hranesc şi beau ca la galere, căutând să scape cu viaţă şi din acea grea încercare...
Panta,
am descifrat sub duş ceva din misterul care mi-a înceţoşat mintea. S-ar putea însă ca filmul să nu fi fost socotit foarte valoros şi de aceea a căzut în uitare...
Trimiteți un comentariu