joi, 8 iulie 2010

Scriu

scriu cuvântul "copac" şi servitoarea
intră să măture frunzele din camera mea

scriu cuvântul "erou" şi viteazul îşi saltă capul de pe foaie şi
mă scuipă în faţă

scriu cuvântul "călugăr" iar bărbosul mă binecuvântează şi
îmi cere o îngheţată

scriu cu teamă "femeie" şi tastatura devine
bot şi gheare de lup

scriu cuvântul " cuvânt" şi
se lasă seara
pe monitor

10 comentarii:

Träume von Rosen spunea...

splendid, doar ca mi s-a parut cam previzibila analogia "calugar-femeie". macar sa-si fi taiat un deget (ca in dostoievski).
si, of, hartia care s-a transformat in monitor... :)

karina spunea...

Scriu cuvantul " cuvant" si pe monitor apar literele insirate ca niste boabe de margaritar:

Cine sunt eu?
Nu stiu...
Mi-e frica de mine,
De umbra mea...
As vrea sa ma regasesc in altcineva.
Natura! Ajuta-ma!
Sa ma desprind de mine,
Sa am curaj,
Sa am putere,
Sa fiu increzator in stele
Si in natura
Si-n tot ce ma-nconjoara,


si se lasa seara pe monitor

Şerban Tomşa spunea...

Mewsette,
ai dreptate, am modificat...:)

Karina,
mi-ai tăiat respiraţia... Îţi mulţumesc... :)

karina spunea...

Increzator in stele
Si in natura,
Si-n tot ce ma-nconjoara,
Cu dragoste si nu cu ura!

Nima spunea...

...dar niciunul nu-i pierdut !
S-au retras tacute in Cuvantul Primordial !

Admiratie drag-Scriitor !

Unknown spunea...

Cuvant cu cuvant,rand cu rand,foaie cu foaie,toata cartea de taine a sufletului.Intre scriitor si spiritul lui exista o trainica comuniune sufleteasca.Se poate citi printre litere.
@mewsette
Dumnezeul ei e pictor.Picteaza sublim si trup si suflet.You're right, mewsette:))

Träume von Rosen spunea...

@dl. mihaim
ei, m-am scuzat deja. dar pt ca ati raspuns cu duhu' blandetii realizez ca nervii mei erau (iar) degeaba: nu va place sa va complimentati gratuit reciproc ci traiti intr-o lume inefabila, si evitati raspunsuri dure( ce idealist) etc. sper ca e asa. drept urmare netu' naste confuzii. nu strica din cand in cand putina polemica.
doamna/ domnisoara karina primeste complimentele mele sincere, pictura e si o dragoste a mea. si dragostea de orice fel nu e motiv de jena :)

pantacruel spunea...

serban,
in urma cu doar cateva minute am gasit pe strada o pisicuta. mi-am adus aminte de motanul tau plecat pe alte meleaguri si l-am infiat numaidecat.
cred ca o sa-i spun mewsette! ;)

Unknown spunea...

@mewsette!
Artistii trebuie sa-si aleaga sufletele dupa afinitati de perceptie, de creativitate. Pe internet intalnim o lume uneori chinuitoare si agresiva administrativa a superiorului.Respingandu-li-se de plano orice interventie, oamenii se inchid in ei, se abtin sa mai gandeasca.Antidotul este democratia, care asigura posibilitatea expunerii publice a opiniilor.

Artistii isi pot crea iluzia unui paradis terestru, inainte de sfarsit si-l pot trai chiar si in realitate!Si nu vorbesc de alcoolicul care isi deghizeaza betia ranceda in originalitatea unui lirism de geniu si care, dupa miezul noptii plange intrun local pustiu, sau de tanara cu paloare ofilita, scarbita prematur de insanitatea morala a lumii,care,pana la marea topire transcedentara a sentimentelor la care viseaza isi muta bagajul anatomic in fiecare noapte in alta garsoniera,ci de adevaratii artisti care vad ceea ce noi nu putem patrunde.Nu trebuie sa te enervezi pentru niste sentimente pornite dintro creatie pura.
Eu sunt mai lumesc, manuiesc pensonul plin de sange:)

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
dacă vrei ca un trandafir să înflorească în decembrie, el chiar o va face...

Nima,
de la tine vine Lumina... ) Mă înclin cu aceeaşi admiraţie...

Mihai,
impresionant, cu menţiunea că nu trebuie să fim duri cu alcoolicii, mai ales cei geniali... Şi mai ales că pe bărbaţi ne paşte oricând acest pericol...

Panta,
splendid ! Ai gândit minunat... Să vezi că vei începe să iubeşti pisicile... Sunt jucăuşe, afectuoase şi graţioase. Ai fost inspirat, mulţumesc... :)