marți, 13 iulie 2010

Un personaj caragialian în opera lui Marin Preda

Am crezut că un anumit tip uman a apărut în comunism, când oamenii aveau timp berechet, aveau serviciu şi o bucată de pâine asigurată, nu le plăcea să citească, dar pofteau să se delecteze şi cu ceva rahat pe seama altora.
Dar nu ! M-am înşelat.

La Caragiale există deja flecarul care pierde vremea, colportând mizerii şi calomnii despre amicii lor şi nevestele acestora : "Zicea despre tine... Zicea despre nevastă-ta... " Interesant este însă personajul Maria Moromete ( Guica ) din "Moromeţii" lui Preda : o intrigantă abilă care transmite informaţii compromiţătoare şi le pune pe seama altora, încercând să iniţieze conflicte, să pună paie pe foc şi să dea amploare unor "evenimente" de nebăgat în seamă. Ea îndeplineşte o triplă funcţie : de hazna morală, de canal care răspândeşte murdăria în toate părţile şi de pompă care asigură buna circulaţie a dejecţiilor.... Îi implică şi pe copii în primitiva ei acţiune de manipulare a oamenilor. E o fiinţă care doreşte răul familiei fratelui ei, Ilie Moromete, şi doreşte să se răzbune pe acesta, prin intermediul nepoţilor, pentru o anumită nedreptate săvârşită de el. Îi ia la refec pe toţi sătenii, fiind o adevărată agenţie de ştiri. Ideea e că oamenii vanitoşi, oricât de inteligenţi ar fi, pot fi manipulaţi chiar de un prost.... Să vedem textul lui Preda :
"În sat i se spunea Guica şi nu avea nume bun : se temeau de ea pentru că cunoştea păcatele tuturor şi avea limba ascuţită."
Ţine calea trecătorilor şi îi abordează cu şiretenie, "strigându-i cu glas tainic" :
"- Ei, cutare, ia stai niţel.
Intrigat, omul se oprea. Maria Moromete se ridica de pe scăunel şi venea în drum. Se apropia în tăcere, misterios. Apoi întreba în şoaptă :
- Unde te duci ?
Mirat, omul spunea unde se duce.
- Ce cauţi acolo ? întreba femeia mai departe.
Încă nedumerit, trecătorul răspundea şi spunea pentru ce se duce, ce treabă are acolo de făcut. Maria Moromete spunea atunci despre omul acela unde se ducea trecătorul că a auzit că acesta vrea să facă cutare  lucru.
-Aşa o fi ? întreba ea cu privirea aprinsă de curiozitate.
Trecătorul răspundea că se poate, aşa o fi.
- Păi atunci frate-său ce-o să zică ? întreba ea atunci,
- Dracu să-i ia, ga Mario, de unde să ştiu eu ce-o să zică frate-său ? răspundea trecătorul.
- Nu se poate, spunea femeia cu glasul ei ascuţit. E dreptul lui.
- O fi, ga Mario, ce m-amestec eu în daraverile lor ! ridica trecătorul din umeri, grăbindu-se să se îndepărteze.....
După o vreme trecea o muiere. Maria Moromete se ridica şi o oprea :
- Cutăriţă, unde te duci ? Ia stai niţel!
Se apropia şi îi spunea :
Auzi ce vrea să facă alde cutare ? Mă întâlnii adineauri cu cutare - şi spunea numele celui pe care îl oprise înainte -, se ducea pe la el şi mi-a spus şi mie. Tu ce zici ? Ăla o să vrea ? O să-l lase ?
Răspândea deci ştirea pe socoteala celui dinainte şi acest lucru turbura deseori apele, învrăjbind chiar şi pe cei mai paşnici.
Maria Moromete oprea chiar şi pe copiii foarte mici.
- Ce-aţi mâncat aseară ? îi întreba ea în şoaptă, punându-le în mână o jumătate de măr stricat sau câteva seminţe de floarea-soarelui."
Guica Moromete este o altă faţă a fratelui ei, Ilie. E ipostaza urâtă, infernală, a socraticului ţăran. Ilie Moromete discută şi el despre consătenii săi, dar "bârfa" lui e o formă superioară de artă care are menirea de a-i desfăta pe ascultători. Atitudinea Guicăi este, în schimb, veninoasă şi răzbunătoare. Aceasta ar fi diferenţa între un artist şi un simplu mâncător de căcat. Cum să fie Marin Preda apreciat de aceştia din urmă ? Şi cum ar fi reacţionat Maria Moromete dacă s-ar fi recunoscut în cărţile nepotului său ? Sau te pomeneşti că modelul Guicăi a fost, în realitate, un bărbat ?


P. S. Paler vorbea despre becalizarea României...  Deşi sună ca dracu, am putea spune că guicizarea face parte, alături de becalizare, dintr-un proces mai complex de degradare a populaţiei României... Nu ştiu dacă sunt maladii ale spiritului sau doar o supradimensionare a prostiei româneşti...
Dacă Preda ar fi trăit azi, ar fi surprins-o pe Guica în ipostaze actualizate şi...groteşti...

19 comentarii:

karina spunea...

Marin Preda a supravietuit in memoria literaturii datorita chipului ce l-a dat epocii in care a trait, chiar prin treapta pe care a taiat-o in muntele satului sau, in roca lui dura pe care o inmoaie prin slovele lui. Un geniu nu poate scapa lumina unei idei revelatoare venite din vatra satului sau, chiar daca personajele sale se recunosc in slove...Aceste caractere sunt scoase in evidenta dupa parerea mea, pentru ca omenirea sa nu dea repede uitarii tipurile sociale cu grave malformatii morale. Si culmea ironiei, aceste malformatii morale, se transmit si astazi inca, salasuiesc printre noi...le gasim peste tot!!!
Ga Maria e si in stanga si in dreapta...

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
îţi scrisesem un lung răspuns şi mi s-a...întrerupt curentul... Vine şi dispare cu consecvenţă... Îţi voi răspunde mai târziu...

Unknown spunea...

In timpul nostru exista o multime de oameni ce raspandesc o multime de vorbe negative. Nu este o exagerare sa spun că cel mai mare pericol sunt zvonurile care ocupa un loc central in conversatiile de zi cu zi a unor personaje, si de care nu este protejat nimeni.Acest obicei prost s-a raspandit peste tot, si ca o boala rea a infectat multe persoane. Barfa isi gaseaste locul ei in fiecare conversatie, în ciuda faptului ca acest obicei este josnic si imoral. Dorinta de a discuta despre o alta persoana in absenta acestuia,este de obicei asociata cu lasitate, lipsa de curaj si de scrupule. Barfa defaima onoarea altora, provoaca rani grave. Din pacate, exista oameni care critica in mod constant pe altii in spatele lor, si acorda atentie numai pe partea negativa. In acest sens, ei sunt ca mustele care lasa intreg domeniul de flori mirositoare, hranindu-se moloz. Un astfel de comportament poate fi rezultatul de coruptie morală si goliciune spirituala a omului.
Preda a luat un exemplu revelator pe care l-a avut la indemana ca sa nu mearga mult mai departe desi cred ca putea.

Valentin spunea...

Felicitari pentru ultimele romane dom' profesor.Felicitari si pentru blog.
Nu v-am mai vazut de un car de vreme.

pantacruel spunea...

minunat, serbane.
incep sa-l redescoper pe preda si (sper) sa invat de la el.

de ce spui ca satapanea cu aproximatie regulile gramat ale lb romane? mie la prima citire nu mi-a sarit nimic in ochi.
stiu ca ai vanat mai multe exemple. vreau cateva dintre ele. de curiozitate, desigur :)

Dan Ioanitescu spunea...

Buna seara Serban,
Buna sera tuturor,

Ce mult e de cand n-am mai trecut.... Sunt ingrat, recunosc. Iertata-mi fie absenta!

Uite cam despre asta vorbeam si prin sufrageria mea. Balcanismul la romani. :)

Observasem si eu ca Marin Preda siluieste putin cuvintele, dar numai in dialoguri nu si in naratie. Probabil ca nu am fost suficient de atent. Asta se-ntampla atunci cand am cautat-o pe Bisisica. Mi-am zis atunci ca o facea intentionat, ca sa redea vorbirea autentica a taranilor. Si mie imi place Preda.

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
suntem un popor care se exprimă oral... Strămoşii nu au lăsat, precum vechii evrei, documente scrise...Comunismul, cu şedinţomania lui ne-a sccentuat acest cusur : vorbim şi nu facem nimic. Politicienii se arată unii pe alţii cu degetul şi se insultă. Crin Antonescu ( faţă de care am avut o mare simpatie ) se duce de trei ori pe an la serviciu şi se consideră şi el om... Şi ce om ! Dacă liberalii de odinioară au fost ca ăştia, nu mă mai miră furia lui Eminescu îndreptată împotriva lor... Lucrez într-o instituţie în care se organizau trei şedinţe pe săptămână...Chiar muribund fiind, Fidel Castro ( faţă de care am avut o mare slăbiciune ) pălăvrăgeşte la nesfârşit. Când era sănătos ( dar nu la cap ! ), a vorbit într-un rând până a leşinat... De altfel, a intrat în cartea recordurilor cu un "discurs" care a ţinut peste şapte ore...

Mihai,
lăsându-i la o parte pe oamenii politici care sunt nişte cretini prinşi într-un joc de "domino" care face din ei câştigători, ŢvedeteleŢ şi unii ziarişti fac la fel : vorbesc unii despre alţii... "Domnule Becali, cutare v-a făcut prost, spune un gazetar. Dumneavoastră ce ziceţi ?" "Domnule Borcea, Becali v-a înjurat. Dumneavoastră nu...?" "Domnule cutărică, X v-a regulat nevasta... Ca aveţi de zis ?"
Ăştia sunt lideri de opinie, "formatori" şi modele pentru "bobor"... Un oarecare Becali, din clasa cea mai puţin evoluată a primatelor, l-a scuipat în ochi şi l-a bătut cu banane pe un realizator, iar după aceea babuinul a fost invitat şi la alte emisiuni. Chiar dacă îmi pierdeam postul şi gorila ar fi avut cu 200 de kilograme mai mult decât mine, îl băgam pentru o lună în spital...

Valentin,
bun venit pe blogul meu ! Eşti cumva vărul lui Norel ?
Mulţumesc pentru aprecieri şi mai aştept veşti de la tine...)

Panta,
să ştii că am păcătuit faţă de Preda, fiindcă nu prea mă omoram după el în prima tinereţe. Am devenit apoi ponderat în critici, iar acum sunt un mare admirator al lui. Îmi aduc aminte că la un seminar cu George Gană, o colegă, acum soţia unei celebrităţi,a spus că nu-i place Preda. Gană a luat foc şi a spus că este descalificant să nu-ţi placă Preda, spre furia renăscută a colegei...
Am analizat multe texte de Preda şi am găsit ( în manuale ! ) chiar dezacorduri, dar eu nu dau importanţă unor mărunţişuri... Căci neanticiparea complementului direct printr-o formă neaccentuată a pronumelui personal e un mărunţiş...Corect este "învrăjbindu-i şi pe cei mai paşnici" şi "îi oprea şi pe copiii foarte mici" în loc de "învrăjbind chiar şi pe cei paşnici" şi "oprea chiar şi pe copiii foarte mici". Folosirea consecutivă a adverbelor de întărire "şi" ( în afară de conjuncţie, "şi" mai are, în limba română, şi alte valori morfologice! ) şi "chiar" bate către pleonasm, dar e o eroare pe care o facem toţi, aproape din instinct... :)
Sper să nu te fi enervat tâmpeniile astea...

Dan,
mă bucur nespus că te "reîntâlnesc". Nu trebuie să te scuzi, fiindcă te-am simţit tot timpul lângă mine...
Sadoveanu era un tip egoist şi, cu notabila excepţie a lui Labiş, nu scotea un cuvânt despre debutanţi... Cu Preda a făcut o excepţie, zicând că... sălbăticeşte limba. Preda are un stil frust, dar plin de farmec. Punctul lui vulnerabil e construcţia romanelor, care e schematică şi pare a aparţine unui amator. Excepţii : "Moromeţii" , Viaţa ca o pradă" şi "Cel mai iubit..." Când a scris "Moromeţii", a beneficiat de sfaturile Aurorei Cornu... O femeie inteligentă e vitală pentru un scriitor, dar puţini sunt cei binecuvântaţi de Dumnezeu cu aşa ceva... Uite că mi-a scăpat un porumbel...... În general, marii scriitori au o bună construcţie : Mann, Buzzati, Kafka, Canetti,Graham Green.. Azi predomină condeierii care construiesc fără cusur, dar nu au substanţă adânc-omenească... (Adică nu au valoare...) La Preda, aceasta e copleşitoare...

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
suntem un popor care se exprimă oral... Strămoşii nu au lăsat, precum vechii evrei, documente scrise...Comunismul, cu şedinţomania lui ne-a sccentuat acest cusur : vorbim şi nu facem nimic. Politicienii se arată unii pe alţii cu degetul şi se insultă. Crin Antonescu ( faţă de care am avut o mare simpatie ) se duce de trei ori pe an la serviciu şi se consideră şi el om... Şi ce om ! Dacă liberalii de odinioară au fost ca ăştia, nu mă mai miră furia lui Eminescu îndreptată împotriva lor... Lucrez într-o instituţie în care se organizau trei şedinţe pe săptămână...Chiar muribund fiind, Fidel Castro ( faţă de care am avut o mare slăbiciune ) pălăvrăgeşte la nesfârşit. Când era sănătos ( dar nu la cap ! ), a vorbit într-un rând până a leşinat... De altfel, a intrat în cartea recordurilor cu un "discurs" care a ţinut peste şapte ore...

Mihai,
lăsându-i la o parte pe oamenii politici care sunt nişte cretini prinşi într-un joc de "domino" care face din ei câştigători, ŢvedeteleŢ şi unii ziarişti fac la fel : vorbesc unii despre alţii... "Domnule Becali, cutare v-a făcut prost, spune un gazetar. Dumneavoastră ce ziceţi ?" "Domnule Borcea, Becali v-a înjurat. Dumneavoastră nu...?" "Domnule cutărică, X v-a regulat nevasta... Ca aveţi de zis ?"
Ăştia sunt lideri de opinie, "formatori" şi modele pentru "bobor"... Un oarecare Becali, din clasa cea mai puţin evoluată a primatelor, l-a scuipat în ochi şi l-a bătut cu banane pe un realizator, iar după aceea babuinul a fost invitat şi la alte emisiuni. Chiar dacă îmi pierdeam postul şi gorila ar fi avut cu 200 de kilograme mai mult decât mine, îl băgam pentru o lună în spital...

Valentin,
bun venit pe blogul meu ! Eşti cumva vărul lui Norel ?
Mulţumesc pentru aprecieri şi mai aştept veşti de la tine...)

Panta,
să ştii că am păcătuit faţă de Preda, fiindcă nu prea mă omoram după el în prima tinereţe. Am devenit apoi ponderat în critici, iar acum sunt un mare admirator al lui. Îmi aduc aminte că la un seminar cu George Gană, o colegă, acum soţia unei celebrităţi,a spus că nu-i place Preda. Gană a luat foc şi a spus că este descalificant să nu-ţi placă Preda, spre furia renăscută a colegei...
Am analizat multe texte de Preda şi am găsit ( în manuale ! ) chiar dezacorduri, dar eu nu dau importanţă unor mărunţişuri... Căci neanticiparea complementului direct printr-o formă neaccentuată a pronumelui personal e un mărunţiş...Corect este "învrăjbindu-i şi pe cei mai paşnici" şi "îi oprea şi pe copiii foarte mici" în loc de "învrăjbind chiar şi pe cei paşnici" şi "oprea chiar şi pe copiii foarte mici". Folosirea consecutivă a adverbelor de întărire "şi" ( în afară de conjuncţie, "şi" mai are, în limba română, şi alte valori morfologice! ) şi "chiar" bate către pleonasm, dar e o eroare pe care o facem toţi, aproape din instinct... :)
Sper să nu te fi enervat tâmpeniile astea...

Dan,
mă bucur nespus că te "reîntâlnesc". Nu trebuie să te scuzi, fiindcă te-am simţit tot timpul lângă mine...
Sadoveanu era un tip egoist şi, cu notabila excepţie a lui Labiş, nu scotea un cuvânt despre debutanţi... Cu Preda a făcut o excepţie, zicând că... sălbăticeşte limba. Preda are un stil frust, dar plin de farmec. Punctul lui vulnerabil e construcţia romanelor, care e schematică şi pare a aparţine unui amator. Excepţii : "Moromeţii" , Viaţa ca o pradă" şi "Cel mai iubit..." Când a scris "Moromeţii", a beneficiat de sfaturile Aurorei Cornu... O femeie inteligentă e vitală pentru un scriitor, dar puţini sunt cei binecuvântaţi de Dumnezeu cu aşa ceva... Uite că mi-a scăpat un porumbel...... În general, marii scriitori au o bună construcţie : Mann, Buzzati, Kafka, Canetti,Graham Green.. Azi predomină condeierii care construiesc fără cusur, dar nu au substanţă adânc-omenească... (Adică nu au valoare...) La Preda, aceasta e copleşitoare...

karina spunea...

Ha, ha! Ai amintit de un prost ca Becali:)) Inseamna ca esti furios tare:))
Serban,
Acum de politicieni...
Rapacitatile mai rafinate, de calibru mai mare, se satisfac prin masinatiuni si venalitati mai savante, mai elaborate, dar tinand de acelasi ordin al moralei...Lichelismul - produs al unui individualism cras, de tip balcanic, cu o putreziciune a conceptiei adanca pana in maduva oaselor - se exprima acum, in esenta, prin transformarea imputernicirilor publice, date de a sluji majoritatea, in privilegii personale.
Orice functie publica a devenit concesiune privata. Posturile "mai grase" sunt oferite pe baza de filodorma, sau de..."participatie la beneficiu"...Numai am incredere in niciun politician:(
Oameni simpli care s-au trezit peste noapte mandatarii unei autoritati incredintate de societate, au descoperit, ca acest mic sceptru pus in mana lor, poate indoi spinarile, poate smulge surasuri lingusitoare. Si ca isi pot crea o mica suita de vasali. De aceea nu ma mira ce se intampla in societate...Am cascat gura mereu la discursurile pompoase a tuturor liderilor politici. Toate au un numitor comun: o blazare rece, o insensibilitate jignitoare la adresa alegatorului.
Cel mai tare ma deranjeaza parvenitul de Vanghelie:)

Träume von Rosen spunea...

mie mi-a placut la nebunie preda in adolescenta si mi-a placut si ce ati scris aici, cu toate ca gramatica lb. romane e atat de zapacita mai nou... mai ales ortografia asta noua, inutila...n-am citit 'viata ca o prada' in rest am citit tot...mi-au placut si morometii(vol.1) si marelel singuratic( ingineru' si pictorita si camera aia cu perete glissant la etaj-m-am indragostit de ea-, si 'cel mai iubit dintre pamanteni'...o reciteam ca pe o biblie. din pacate, acum nu mai sunt atat de incantata, ori barfele( fir-ar ele) ca era alcoolic, afemeiat si nici n-avea noroc in amor( tin minte ca si personajele sale masculine erau'uratele'), ori criticile literare , ca e 'agricultor', ca-l imita pe dostoievski, ca e sec, ca e datat, ca e adica depasit, m-au facut sa ma racesc. dar e oricand bun de recitit cu toate ca nu mai am nicio carte de-a sa. la politica nu ma pricep si innebunesc mai tare cand aud :)
si tin minte ca in copilarie adolescenta mi-a placut mult 'descult'-u' lui zaharia stancu. acum nu stiu cum mi-ar placea, poate n-aveam ce citi, poate detaliile , dramele satului romanesc si rastalmacirile erotice... mi-a placut mai mult decat rebreanu. v-a placut stancu?

pantacruel spunea...

serban,
nu sunt tampenii, sunt lectii(!) "si" nu ar avea de ce sa ma enerveze. dimotriva :)
merci mult!

p.s.
daca observi (chiar "si" in raspunsul meu de aici), imi place sa folosesc enorm acest "si" de care ai vorbit. niciodata nu imi pun problema ce cauta el "si" ce gaseste in texte. pur si simplu il iau "si"-l pun acolo instinctual unde simt ca ii este foarte bine ;P

Şerban Tomşa spunea...

Mewsette,
Zaharia Stancu are şi cărţi mai reuşite decât "Desculţ" Şi nişte poezii frumoase ( "Poeme simple" )...


Panta,
sunt un profesor care urăşte "lecţiile"... În actul didactic, încerc să dau o tentă artistică asimilării de noi cunoştinţe şi să nu fiu plictisitor... Sistematizez şi fac materia mai accesibilă şi mai ispititoare... Se înţelege că e foarte greu cu "artisticul"...
Pe "si" cu valoare adverbiala sau ca pronume reflexiv il folosesc si eu foarte frecvent... Chiar prea des...
Te asigur însă că Preda are o viziune comică asupra lumii şi multă profunzime... La el nu se mai pune problema stăpânirii unei tehnici a scrisului... Cam ca la Dostoievski, dar păstrând proporţiile... :)

Şerban Tomşa spunea...

Panta,
am uitat să-ţi spun că n-am încercat să dau lecţii nimănui niciodată... În afara sălii de clasă, desigur... Consider că a face asta e un semn de prostie agresivă...

Mewsette,
Preda are scene reuşite în toate cărţile. iar povestirile lui sunt excepţionale...
Nu trebuie însă ca bârfele să-ţi influenţeze receptarea operei... N-au nicio legătură... Preda a avut o soţie minunată - Aurora Cornu - de care s-a despărţit... Ultima, o fostă tehniciană veterinară, i-a venit de hac... Scriitorii n-au nicio vină pentru neşansa de a se însura cu nişte putori fatale...

Valentin spunea...

Stiam ca ma pot baza pe memoria dumneavoastra.Multumesc pentru intarirea imaginii pe cre mi-ati creat-o inca din generala cand depuneati eforturi sa ne cresteti pe noi, pe atunci, prea putin interesati si prea putin implicati.Da sunt varul lui Norel.
Si, apropo de memorie, nu cred ca stiti cat a insemnat pentru mine "Ultimele sase minute". Pe atunci cartile mele se numarau pe degete.
Si daca vam felicitat pentru romane, ar fi cazul sa le si citesc. De unde le pot cumpara?(sau se gasesc in toate librariile?).

Şerban Tomşa spunea...

Valentin,
nu aveam cum să te uit... Nu ţi-am spus niciodată că eşti unul dintre foştii elevi pe care îi iubesc foarte mult... Mai ales că mi-am făcut mulţi ani probleme( şi îmi fac şi cum ) că nu te-am înţeles suficient şi nu te-am ajutat cum trebuia... Mă simt culpabil. Tu eşti o persoană specială care nu trebuie tratată ca una de serie... Apropo, îmi aduc aminte de talentul tău la limbi străine. Învăţaseşi bulgara, urmărind meciuri pe canalele vecinilor noştri...
Mă gândesc că profesorii şi institutorii ar trebui să fie pregătiţi într-o Universitate specială, ca în Finlanda, pentru a şti să lucreze chiar de la început cu toate tipurile psihologice... Unii dascăli descoperă prea târziu că s-ar fi cuvenit să fie altfel, iar alţii regretă doar că n-au fost mai răi ( "exigenţi", cum spun ei)...
Poate vom trăi suficient ca să şterg impresia că nu te-am apropiat mai mult pe vremuri...
Dintre romane, ca lectură comică şi relaxantă, ţi-l recomand pe al doilea, "Maimuţe în haremul nopţii"... Îţi voi face rost de un exemplar...
P.S. Trăim într-o lume în care nu e rentabil să-ţi recunoşti erorile...

Valentin spunea...

Incep sa va inteleg, cel putin imi place sa cred asta, de trei ani predau si eu la o scoala speciala(deficienti mimtali) si ma lovesc de vechile noastre atitudini si le spun aceleasi lucruri care pe atunci mi se pareau fara relevanta.
Nu e asa usor sa iti faci cum trebuie "datoria" si sa fii si apropiat de elevi.Ai mai au deficiente usoare, sunt mai mult comportamentali, asa ca am si satisfactii cu uni dintre ei.
Pe la noi pe la scoala care mai e nivelul?

adrian spunea...

Impresionante conversatii,pline de zbucium si noblete spirituala.
Ce frumos este atunci cand profesorul ramane in memoria invatacelul lui cu astfel de cuvinte minunate!

Şerban Tomşa spunea...

Valentin,
de mai mulţi ani, elevii au redus substanţial volumul de muncă, având alte orizonturi de interese... Poate că ar trebui motivaţi altfel... Am avut patru ani consecutivi câte două premii la faza penultimă - că la ultima mai e nevoie şi de...aranjamente ! - a Olimpiadei de Limba şi Literatura Română, dar în iarna trecută nu am mai avut cu cine să mă duc. Au cam dispărut elitele, iar elevii foarte buni sunt din ce în ce mai puţini...

Părinte Adrian,
mulţumesc pentru cuvintele frumoase. Aşa vorbeşte un preot de vocaţie, semnalând ce este bun şi luminos în viaţa noastră...

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
să nu se înţeleagă că sunt atât de prost încât fac din mersul la serviciu un criteriu de apreciere a oamenilor. Daca simpaticul Crin ar picta sau ar scrie o carte, ar fi o impietate să ne gândim că omul trebuie să meargă la slujbă...Dar slujba lui nu este una oarecare... El vrea să salveze poporul, să fie Preşedinte... Mai grav că nu foloseşte niciodată prepoziţia "pe" înaintea complementului direct exprimat prin pronume relativ. Corect e " Omul pe care l-am văzut...", nu "Omul care l-am văzut"... Şi critian Tudor Popescu ...vorbeşte şi scrie aşa...Asta e chiar o greşeală de limbă inacceptabilă şi o fac toţi politicienii, cu excepţia lui Adrian Păunescu care este, totuşi, şi altceva decât un mâncător de ştii tu ce...
Iar Marin Preda are meritul de a fi creat un personaj unic în literatura noastră. Succesul acestui scriitor se datorează, în primul rând, memorabilului său personaj...