aud un telefon sunând
nu e al meu
nu e nici al vreunui prieten care l-a uitat pe birou
nu este al nimănui
când am părăsit casa părinților mei
un perete se transformase în ceas
bătea regulat
în fiecare secundă
i se auzea ticăitul în toată casa
numai să sune nu știa
pe urmă s-a mutat pe un alt perete
și pe altul și pe altul
până când a ajuns la ușă
când le-am făcut o vizită bătrânilor
o fereastră dinspre apus
măsura timpul tuturor lucrurilor care
se vedeau prin ea
aud un telefon sunând
nu e al nimănui iar eu
nu prea răspund la telefon
pe ăsta însă aș vrea să-l deschid și să văd
cine sună
24 de comentarii:
ei, bănuiam eu ca ţii ascuns poetul din tine!
e un text recent? ai un volum gata? zi repede, nu ne fierbe...
eu eram!:)...dar cum nu ai răspuns,am închis,şi...mi-am zis..poate altădată:))))...
frumoase versuri Şerban...amestec de prezent cu trecut....ţi-am mai citit poezii pe la draga de Karina,şi chiar mă gîndeam să te întreb,ai scris şi vreun volum de poezii?..
:) f frumos!
George,
e un text care mi-a trecut prin minte acum câteva ore... Mai scriu când și când pentru prieteni și pentru mine... N-am niciun volum pregătit și nici nu am de gând să public vreunul...
Dar am început cu poezii, la 18 ani, în Luceafărul. Vâzând ce se promova la Cenaclul de Luni, n-am citit niciodată acolo, în ciuda insistențelor prietenului Stratan ( mai știi, acum poate eram citat lângă Mușina )... Mai mult, am renunțat să mai scriu versuri... Și nu dă bine ca un autor de romane să publice poeme. ( Invers e rentabil...) Devin suspect...
Ryanna,
dacă știam că ești tu, răspundeam din prima clipă. :)
Nu vreau să mai public poezii. ( Ultima dată am făcut-o în revista „Vatra”, în 2005, dar am avut scuza că eram pradă unei depresii puternice... ) Dacă aș aduna toate versurile scrise de mine, ar ieși vreo două volume babane. Babane ca dimensiuni... :)
Panta,
îți mulțumesc... :)
mulţumesc..lord ca de obicei!:)....eu spun să nu neglijezi şi acest aspect...adică să publici şi cărţi de poezii...sunt sigură că ar avea mult succes:)..eu una aş cumpăra...bine, sigur, cu o floare nu se face primăvară,dar am eu un talent nativ,nu ştiu de unde îmi vine...trag cozi după mine,acolo unde cumpăr eu ceva anume...am observat asta pe la toate tarabele sau magazinele unde atrag imediat atenţia dar mai ales curiozitatea a ce cumpăr,şi serios după mine "potopul"..e de bine, oricum pt.vînzători:)...
ah,şi încă...să ştii că am citit postarea pe care nu te hotărăşti să o publici"ciudăţenii r(o)omeneşti..e formidabilă,să ştii!:)....
În afara noastră nu sună nimeni; în mintea noastră este numai dorinţă.
Fără a face nici o comparaţie şi fără a remarca pe nimeni, scriu că toate aşteptările sunt nişte săgeţi aruncate invers, atunci când noi, uitaţi de lume cădem, ele aşa cum sunt ne curmă mai repede; ne pătrund uşor.
P.S. este vina maestrului că mă incită la astfel de amintiri :)
O întrebare, mă scuzaţi! Da' atunci Kipling, ca să dau şi eu un exemplu la-ntâmplare, nu-i suspect?
E aproape 4 dimineata acum. Dereglat total de somn, ca in mai toata viata mea, ma gandeam cum ar fi sa imi desfac si eu telefonul sa vad daca nu cumva cineva se pregaste sa ma sune si nu are curaj destul. O persoana mica, adusa de umeri, frangadu-si mainile de nehotarare.
Iata consecinta frumosului, elegantului tau poem... :)
ups!scuze,e deja postată:)....
Foarte buna, pacat ca nu scrieti mai des poezie (desi am inteles motivul pentru care n-o faceti).
Ryanna,
când se va trage linia finală, vreau să se spună că am fost un...mare romancier ( dacă voi reuși să asta până atunci). Atât. Cred că e destul. Dacă, totuși, voi fi mulțumit de un ciclu de poezii, le voi strânge în volum. Nu ți se pare însă că la noi sunt foarte mulți poeți extraordinari ?
Karina,
:) Mulțumesc...
Scorchfield,
minunat, ca de obicei... :)
Marin Anton,
Kipling n-a trăit în România, fiindcă altminteri vedea el pe dracu. I se dădea de înțeles că scrie prea ușor și, în consecință, e suspect de superficialitate... :)
Liviu,
cel mai frumos lucru este că suntem prieteni și că putem comunica, arătându-ne unul altuia curcubeul...
El Desdichado,
vă mulțumesc... De fapt, încerc să eliberez lirismul care dăunează unui romancier... Mi-e teamă însă să nu mă fure din nou prima dragoste, poezia.
Apropo de suspiciuni. Romanul Cimitirul Buna-Vestire de Tudor Arghezi, o capodoperă absolută cu care Ghețarul meu are unele...afinități, n-a fost recunoscut de cei mai importanți critici literari ai vremii ca fiind...roman. ( Abia Manolescu și generația 80 au pus lucrurile la punct...) În cronici se spunea că e un fel de poem în proză, că nu are epic ( Șerban Cioculescu ), reprezentând o ciudățenie a unui mare poet...
Ryanna,
nu că n-am fost hotărât să postez textul Ciudățenii (r)omenești, dar au intervenit niște disfuncționalități. Dacă e cazul, o voi relua... :)
hahahaha
„îl voi relua”...
Mărul,
mda...
Serban, un curcubeu de noapte... Mare si lat, ca unul de zi... :)
Trimiteți un comentariu