marți, 1 februarie 2011

Despre prostie

Andrei Pleșu îl definea pe prost ca pe un om care nu știe nimic, dar are impresia că știe totul.
Cu alte cuvinte, prostul se raportează eronat la o anumită realitate. Se supraevaluează, dacă se poate spune așa. Își bagă nasul unde nu-i fierbe oala, emite judecăți de valoare în necunoștință de cauză și îi învață pe alții lucruri de care nici el nu are habar. Proverbele care vorbesc depre fudulia și ambiția prostului exprimă niște adevăruri.
Depresivul se poziționează și el eronat față de realitate, dar se subevaluează. Dacă am considera prostia ca pe o boală, am putea să o apropiem mai degrabă de paranoia decât de alte afecțiuni psihice. Prostul de calibru nu știe să ierte, e răzbunător, nu se îndoiește niciodată de dreptatea sa, se consideră cel mai frumos, cel mai deștept, cel mai puternic și nu suportă contrazicerea : o consideră un atentat la imaginea și la prestigiul său. Prostia se asociază cu intoleranța, răutatea, violența și cultivarea conflictului. Prostul e toxic pentru semenii săi și e convins că un lucru nu are nicio valoare dacă nu e făcut în pofida cuiva sau nu aduce prejudicii celor din jur. Prostul nu acceptă diferențele dintre oameni, fiind cel care bate cu pumnul în masă și „face ordine”.
Din acest punct de vedere, antrenorul Jose Mourinho este un prost. Sper să nu mă dea în judecată.
Unii spun că și Nicolae Iorga era tot așa. Dar el a lăsat ceva în urma sa.
Nu mai vorbesc de numeroase persoane publice din România de azi.
Culmea e că mentalitatea colectivă îl percepe pe prost altfel : blând ca un vițel, bleg, excesiv de tolerant, slab de înger. Într-un cuvânt, un individ care îi lasă pe ceilalți să-l calce în picioare. De aceea în anumite comunități se cultivă modelul bădăranului care nu știe să-și ceară scuze, fiindcă vede în asta un mod de a-și recunoaște vina și de a-i crea un avantaj adversarului. Dacă o altă persoană își cere scuze față de el, grobianul  consideră gestul drept un act de lașitate sau o viclenie prin care celălalt încearcă să scape de o pedeapsă binemeritată. Necioplitului nu-i va trece niciodată prin cap că un om poate fi excesiv de răbdător tocmai pentru că are un nivel superior de înțelegere a lumii.
Ce vreau să spun ? Că modelul prostului e cultivat cu fervoare de mai toate păturile și mediile sociale din România de azi.
Totul e însă relativ. Fiecare dintre noi poate fi prost dintr-unul sau mai multe puncte de vedere. Suntem prinși într-o plasă în care ereditatea se leagă cu noduri trainice de educație, cultură și putere de stăpânire.
Important e însă să nu-i afectăm pe ceilalți prin comportamentul nostru. Dar prostul, aşa cum e definit de Liiceanu, este condamnat să stea toată viaţa la cuţite cu ceilalţi şi să le facă viaţa un chin.

36 de comentarii:

pantacruel spunea...

excelent text, dar si mai bun p.s.-ul :)

Ryanna Pop spunea...

precum spunea Albert Einstein:"doar două lucruri sunt infinite,universul şi prostia umană:iar de cea din urmă sunt foarte sigur..":)....

Unknown spunea...

Noa serbus.

La cele cetite mai sus am de spus următoarele. Prostul este prost nativ, lăsat de mama natură şi prost cultivat, şcolit prin diverse nivele de studii. Şi nu ştiu cum se face, dar cu cât sunt mai multe "case de instrucţie", cu atât se nasc (apar) mai mulţi proşti.

Anonim spunea...

Mi-a plăcut mult formularea:
"Prostul e toxic pentru semenii săi..."

App de PS, mă gândesc care ar fi fost reacţiile noastre în absenţa lui. Şi zâmbesc.

gabi c. spunea...

Intr-o lume plina de prosti si invidiosi, esti poate fortat sa faci si tu pe prostul din cand in cand, pentru a supravietui. Ma refer printre altii, poate si la Mourinho. Oricum, "A trai inseamna a supravietui" vorba lui Candide al lui Voltaire, pe care l-am cunoscut tot la sfatul dvs.

george geacăr spunea...

as vrea sa apuc ziua cand vor aparea "memoriile unui prost". dar cred ca astept degeaba.
oare de ce prostii nu/si scriu memoriile?

silvana spunea...

Amin.

Care este etimologia cuvântului „prost”? Nu cunosc răspunsul, dar, ca prostovanul, mă întreb dacă ar putea proveni de la grecescul „προσιτός”, citit „prositos” și însemnând „abordabil”. Cu respectiva mutație de sens.
T.

Catwalk spunea...

Ai dreptate, Gabi! De multe ori trebuie sa faci pe prostul..

Si, domnule Tomsa, ne-ati facut prosti pe toti,dar nu-i de suparare, caci chiar e adevarat intr-un fel sau altul. De altfel, mi-a placut mult ce ati scris.

Şerban Tomşa spunea...

Panta,
merci, ești prea drăguț. :)

Şerban Tomşa spunea...

Ryanna,
bine ai revenit !
Da, una dintre legile lui Murphy sună așa : „În Univers două lucruri sunt omniprezente : hidrogenul și proștii.” Eu tolerez prostia, fiindcă, așa cum spuneam, sunt și eu prost din unele puncte de vedere... :)

Şerban Tomşa spunea...

Abbilbal,
asta e tare... :)
Și ai și dreptate : proștii care au maimuțărit oarece studii sunt cei mai periculoși...

Şerban Tomşa spunea...

Blue,
proștii strică relațiile dintre oameni, de acea sunt toxici. Cu un prost nu poți avea raporturi firești. Mai mult, dacă se apropie prea mult de tine, inițiază intrigi și bagă strâmbe pentru a-ți face dușmani din cei mai buni prieteni. Uneori reușesc.

Şerban Tomşa spunea...

Gabi,
mare adevăr ați „spus”.
Trebuie să facem deseori pe proștii. Am cunoscut însă și oameni care inițial nu erau proști, dar au văzut că ipostaza respectivă este foarte rentabilă și și-au făcut o meserie din ea : au devenit proști emeriți... :)

Şerban Tomşa spunea...

George,
așteaptă să-mi public eu memoriile. Mi-ai dat o idee. Dali a scris „Jurnalul unui geniu”. Eu voi da la tipar ”Memoriile celui mai mare prost”...:)

Şerban Tomşa spunea...

Silvana,
„prost” vine din slavonă ( limba din care setrag rusa, ucraineana, poloneza, bulgara, etc ): „prostŭ”. La început, „prost” însemna un om simplu, neștiutor de carte.
Pot fi și inflexiunile semantice grecești de care vorbești.

Şerban Tomşa spunea...

Catwalk,
n-am zis că nu fac prost pe nimeni dintre cei pe care îi cunosc ?
În primul rând, m-am făcut prost pe mine... :)

Anonim spunea...

Şerban, dacă un prost reuşeşte să-ţi convingă un prieten să se transforme-n duşman, e grav.
Eu m-aş întreba la modul foarte serios: cum era prietenul acela? Cât de mult m-a cunoscut, ce intelect are el şi cât de sincer a fost în relaţia cu mine?
Un prieten adevărat, unul care gândeşte-desigur!, rareori pleacă urechea la prostii spuse de un terţ.

Şerban Tomşa spunea...

Blue,
s-ar părea că prietenul respectiv e tot un prost. Unul mare.
Totuși, n-ai remarcat că oameni relativ inteligenți sunt manipulați de alții, mai proști decât ei, dar și mai șireți, care speculează orgoliul nemăsurat pe care îl au „deștepții” ?

Aniela spunea...

UN articol bun ... de meditat, chiar si pentru cei care se cred mai putin prosti!

Silvana T. spunea...

Mulțumesc.

Liviu Drugă spunea...

Serban,

Ai mai putea sa adaugi un capitol, o subcategorie, la descrierea ta: prostul de sine acceptat in domenii cu raspundere limitata. De exemplu, eu sunt foarte prost la matematica, la masini, la nume de jucatori si antrenori de fotbal, la muzica country, la coride, la cresterea pestilor si la multe altele, dar jur pe roshu daca imi doresc sa ma destept in domeniile astea (desi cu matematica nu e de glumit)

Anonim spunea...

Un om inteligent reuşeşte să demonteze lucrătura manipulatorului şi chiar dacă iniţial a dat curs impulsului pornit din orgoliu, în final îşi reconsideră poziţia şi îndreaptă lucrurile.
În această situaţie e nevoie de răbdare şi timp ca totul să se rezolve. Dacă e vorba de prietenie autentică, desigur.

Şerban Tomşa spunea...

Aniela,
mulțumesc.
Eu mă cred prost bine la disciplina numită „viață”. Ar trebui să caut printre prieteni pe cineva care să mă pregătească o vreme.

Şerban Tomşa spunea...

Silvana,
te mai aștept. Cu drag. :)

Şerban Tomşa spunea...

Liviu,
uite o idee mare !
Ți-am spus eu că suntem frați ! Dacă eram născuți în același an, intram la idei că suntem gemeni...

Joker spunea...

Perfecta paradigma.
De fapt asta e adevaratul seducator.
Pe dos.
:)

Şerban Tomşa spunea...

Joker,
suprinteligentă observație... :)
Aștept și altele.

Şerban Tomşa spunea...

Blue,
iartă-mă că te-am sărit, din greșeală.
Ai dreptate, dar și în cazul celor mai inteligenți oameni vanitatea arde mai tare decât inteligența.:)

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Liviu Drugă spunea...

Serban, :) uneori ma gandesc daca nu cumva, in spiritul lui Platon, nu oamenii se intalnesc, ci ideile, ideile pure, daca nu cumva noi nu suntem decat niste prapaditi purtatori de idei si atat.

Citind raspunsul tau imi veni o butada (poate s-a mai zis!): "Frate, frate, dar gemeni-s pe ani"

Cu drag :)

Şerban Tomşa spunea...

Blue,
chiar te rog să mă ierți. Am lucrat toată ziua. Mi s-a mai întâmplat așa cu cineva ( și încă de două ori ! ) și numai oboseala e de vină...

Şerban Tomşa spunea...

Liviu,
mai mult ca sigur că suntem purtători de idei. Dar nu prăpădiți... :)

Anonim spunea...

Eu trebuie să-mi cer scuze fiindcă am editat greşit, iar gluma a căpătat involuntar posibilitatea unor interpretări departe de intenţia mea. De aceea am şi şters acel comentariu.

Repostez ceea ce avea o minimă importanţă în discuţia noastră:

Nu-i bai!
:)
În opinia mea inteligenţa ar trebui să învingă vanitatea.

Încă o dată, te rog să-mi scuzi neatenţia. Şi eu sunt cumplit de obosită.

Ryanna Pop spunea...

@Şerban,
"bine am revenit"?..
confuzie!:)..eu nu am fost plecată niciodată,mereu"roiesc"pe aici,dar stau retrasă şi admir sufletul şi delicateţea ce o pui în paginile acestui blog...şi apoi când văd cîţi oameni,fie virtuali fie reali îşi aştern impresii şi gănduri pe aici,cărora trebuie să le faci faţă,mă gândesc că numai eu mai lipseam să îţi răpesc din timpul preţios,ptr.a îmi răspunde la comentariu...să ştii că nu-mi uit niciodată prietenii şi cunoştinţele de la care am ceva de învăţat,şi îi păstrez cu sfinţenie în suflet chiar dacă unii au impresia că i-am uitat:)..

Şerban Tomşa spunea...

Ryanna,
și eu mă gândesc mereu la tine.
Trec și citesc pe blogul tău. Mai și comentez, din când în când...

Ryanna Pop spunea...

Şerban,
mă gândesc cum că eşti suprasolicitat:)..cred că ai nevoie de o pauză lungă,retras undeva la o mânăstire(caz în care nu mai vrei să vezi pe nimeni),şi să te încarci cu energia naturii...eu nu o fac acum ca o observaţie,dar pe blogul meu nu ai mai trecut de luni de zile,iar de comentat cred că din vară nu ai mai făcut-o:)...nu vreau să crezi că mă supără acest aspect,înţeleg cât de solicitat eşti,şi nu ai cum să împaci pe toată lumea..ştii cum se spune..nu ştiu care este cheia succesului,dar pe cea a eşecului ţi-o dau ca sigură..încearcă să împaci pe toată lumea:)..Şerban,blogul meu nu-i important,şi mă bucur de nominalizarea ce ţi s-a făcut de mulţi de aici,pentru cel mai bun blog pe care îl ai...cum spuneam şi anul trecut sper ca anul acesta să primeşti tu marele premiu..abia aştept să votez:)...şi nu-ţi face probleme,nu-i nevoie să te mai încarci cu o obligaţie..este de ajuns cât faci tu pentru oamenii care trec pe aici..iar pentru mine aici este "oaza"deşertul cotidian prin care rătăcesc...un weekend minunat şi cu linişte în suflet să ai!:)...