Curiozitatea de scriitor e uneori mai mare decât jena față de întâmplările penibile și așa am ajuns să arunc un ochi la o emisiune ca Ochii din umbră, fostă Trădați în dragoste.
Acolo toată lumea face lucruri reprobabile, din punctul de vedere al moralei comune. Unii își înșeală partenerii, iar alții îi urmăresc.
Se poate face și o tipologie a trădătorilor și încornoraților. De obicei, bărbatul care calcă alături este dependent financiar de soția sa. Aceasta este rece, adesea frigidă, foarte autoritară. Când este surprins cu amanta, el se leapădă, în mod laș, de aceasta și încearcă să reintre în grațiile nevestei.
Femeia adulteră îl ține sub papuc pe bărbatul ei, îl manipulează, îl fraierește, îl duce cu zăhărelul. În momentul adevărului, ea se comportă isteric, insultându-și soțul și acuzându-l de fel de fel de „crime” : că o neglijează, că e prost, că o are prea mică...
Nu judec nimic la semenii mei. Îmi sunt toți simpatici, chiar prin păcatele lor. Pe unii îi iubesc. Nu tolerez doar câteva lucruri : aroganța, agresivitatea de orice fel și caracterul conflictual al câte unuia. Aș spune însă că în clipa demascării, oamenii își arată o față urâtă, grotescă, a personalității lor.
P.S. Acțiunea viitorului meu roman se va desfășura în... Dacia ocupată de romani. Nu voi pune accentul pe evenimentele istorice, ci pe viața de zi cu zi. De aceea îi rog pe toți prietenii mei să-mi semnaleze documente care conțin informații despre perioada respectivă. Le mulțumesc anticipat.
27 de comentarii:
intai, va urez mnult succes cu proiectul dvs. o sa ma intereresez de documente, sau ceva idei daca va pot folosi...
in al doilea, emisiunile de genul acesta nu sunt regizate? dar asa e, aveti dreptate cu tipologiile...
si in al treilea rand, va voi scrie alt comentariu pe care va rog sa nu-l faceti public:D
Titlu de roman : "Dacia ocupata de Lamborghini" .
:))
Lola,
mulțumesc.
Aștept mesajul.
Cu drag.
Invizibilul,
e tare. :)
Rețin ideea.:)
faina idee...o zi din viata unui dac...sau a unei familii de daci :)
in scoala generala am avut o profesoara de istorie pe care am iubit-o definitiv...avea capacitatea de a ne face sa vedem trecutul ca pe un film plin cu tot felul de intamplari care,e drept,se desfasurau intre anumite sau la anumite date...
asa am invatat despre tarabostes si comati,despre felul cum femeile teseau lana si barbatii culegeau via...eu mi-as fi dorit sa culeg struguri pentru ca imi plac...nici prin cap nu mi-ar fi trecut sa tes :)
sunt sigura ca va fi o reusita scrierea dvs.
multa bafta!
ai vie, serban? ca vin si eu la cules, daca vine si pandhora, facem un cenaclu, bem o cana de must...
mânz, grumaz, brânză, rânză.
decebalus per scorilo.
In general agesivitatea aia vine din frica. Nu stiu cat e de condamanabila sau reprobabil.
Cred ca ne sunt preazentate niste drame complexe in culori urate.
Spor la treabă în noua întreprindere literară!
În privinţa izvoarelor - deh, ce să zic? - depinde de orientarea romanului. Dacă e ceva în stil fantasy ori science-fiction, folosiţi Enciclopedia daco-getică sau resursele frăţiei pseudosavanţilor de inspiraţie drăganiană. Sunt multe şi-i plin netul de ei. Dacă doriţi izvoare serioase şi la obiect, folosiţi Daicoviciu, Iorga şi, cel mai actual, Lucian Boia ("Istorie şi mit în conştiinţa românească" sau "Jocul cu trecutul, Istoria între adevăr şi ficţiune" s-ar putea să vă inspire într-un mod remarcabil). Foarte limpede, obiectiv şi de-a dreptul fermecător scrie şi Neagu Djuvara.
Sigur, sunt simple sugestii. Alegerea - fără îndoială dificilă - vă aparţine.
Istoria noastra, in special perioada dacilor ma pasioneaza in ultima vreme tot din acelasi motiv ca al dumneavoastra. Ca sursa de informare va pot recomanda in particular o serie intreaga de carti, autori si documente despre perioada la care va referiti. O sursa excelenta de informare rapida o gasiti la urmatoarea adresa: http://www.enciclopedia-dacica.ro/
Succes cu Dacii liberi.! Pentru enciclopedia dacica puteti intra de pe blogul meu. Aveti acolo un banner cu legatura directa.
Un roman despre un roman, va doresc succes! :)
..este o datorie a istoriografiei românesti actuale de a relansa cercetarea Istoriei Românilor, de pe baze stiintifice si obiective în acest domeniu. Cu atit mai evidenta apare aceasta realitate si mai necesara este o astfel de cercetare în cazul poporului român care traieşte în doua state româneşti, România şi Moldova, în mai multe grupuri compacte în ţara Herţei, Bucovina, Bugeac teritoriile dintre Nistru si Nipru (Ucraina), la est de Tisa, Voivodina, valea Timocului, şi, prin ramurile sale sudice aromânii, meglenoromânii, istroromânii, rumerii în alte zone din Bulgaria, ex-Yugoslavia, Albania şi Grecia. Cum acest demers al istoriografilor moderni se lasa înca, din motive de neînţeles, aşteptat revine celor pasionaţi de istorie şi de adevăr istoric, sarcina de a prezenta drumul de la străvechea Dacie pîna la România modernă. Site-ul www.enciclopedia-dacica.ro se constituie astfel în fundamentul acestui demers indemnind pe toti cei carora le pasă de rădăcinile poporului român, şi în aceiaşi măsura de ramurile sale, sa scoată la lumina acele părţi necunoscute sau mai puţin cunoscute care au facut din poporul român « poporul miracol ». Acest popor prin intreaga sa istorie, prin contribuţia adusa la dezvoltarea culturii şi civilizatiei, a configuratiei etnice si statale continentale a arata ca nu numai ca aparţine Europei dar şi-a pus amprenta în egala măsura asupra istoriei Europei Centrale, Rasaritene şi Sud-Estice.
Genul acesta de emisiuni,inexplicabila pentru mine audienta lor,demonstreaza oare cum suntem sau cum ne "simt" realizatorii lor?Sau sunt doar caricaturi realizate de un artist care si-a pierdut harul desenului si umorul la contabilitate?
Succes cu noul proiect si daca timpul imi va permite planificata calatorie, din aceasta saptamana,in istorica si frumoasa Drobeta,promit niste materiale al caror continut sper sa va fie de folos.
Sa nu va sece calimara!
:))
Eu cunosc o persoană tânără, "urmaşă a daco-romanilor", care în zilele noastre ŢESE!:))
Aş putea să vă ofer fotografii cu această îndeletnicire, care nu s-a pierdut şi noi o ridicăm la rang de "artă", după părerile unor profesionişti.
Mult spor la scrisul viitorului roman.
Pandhora,
vreau să mă documentez bine, deși perioada la care mă refer e mai mult o comvenție literară. Știu cum e la culesul viei. :)
George,
am avut vie în grădină, o pusesem cu mâna mea, dar am scos-o, fiindcă soiul respectiv ( dacic ! ) nu mergea în solul pe care îl am eu. Au supraviețuit pe margine niște butuci sălbăticiți...
Vreauultimulloc,
da, e ceva foatre urât, îmi face rău. Am impresia că aceea e adevărata față a oamenilor...
Marin Anton,
îmi oferiți niște informații foarte prețioase. Vă mulțumesc. Voi căuta lucrările respective și mă voi așterne serios pe treabă. Mă gândisem și la Vasile Pârvan și Densușianu cu a sa Dacie preistorică, dar am înțeles că acesta din urmă evoocă o perioadă ancestrală, cu pelasgi și alte semificțiuni... :)
Gabi,
vă mulțumesc pentru sursele atât de utile pe care mi le indicați. Domeniul e fascinant și îmi va lua o vreme până mă voi documenta serios. În această parte a Europei, istoria e încâlcită, imprevizibilă, greu de descifrat.
Să vedem ce va ieși. :)
El Desdichado,
știți să vedeți aspectele frumoase, subtile, dincolo de travaliul curent. :)
Tatookis,
așa e, sunt lucruri cumplite. Îm curând vom vedea, probabil, emisiuni în care membrii unor familii se vor bate în direct, cu pumnii, ca în romanul Ion de Liviu Rebreanu.
Aștept cu drag materialele.
Hera Maria,
mulțumesc. Îmi amintesc și eu de bătrânele care țeseau toată iarna, când nu mai aveau treburi pe afară. Sunt lucruri de o mare frumusețe... :)
Vasile Pârvan, un istoric absolut respectabil - nu că o zic eu! - scrie despre Dacia preistorică a lui Densuşianu că este pur şi simplu "un roman fantastic". Are peste 1200 de pagini şi a fost publicată după moartea autorului în 1913 prin grija lui C.I. Istrati (om politic conservator, medic, chimist şi... spiritist). Rezum cât pot - cu ajutorul lui Lucian Boia - cartea (pe care eu însumi am citit-o mai mult decât neîncrezărtor, acum mai bine de 25 de ani), ca să înţelegeţi cam cât de serioasă şi credibilă este:
Densuşianu "reconstituia" istoria unui presupus "imperiu pelasgic" care, pornind din Dacia, cu 6000 de ani î.H., ar fi ajuns, sub doi mari suverani, Uran şi Saturn, să cuprindă Europa, Mediterana, Egiptul şi Africa de Nord, precum şi o bună parte a Asiei. Replica preistorică a României reunise în jurul său un imperiu universal, cu siguranţă cel mai mare din câte au existat vreodată. De aici,de la Dunăre şi Carpaţi, s-a revărsat civilizaţia asupra celorlalte părţi ale lumii. De aici au pornit spre Italia şi strămoşii romanilor. Aşadar, spre deosebire de celelalte popoare romanice, rezultate dintr-un amestec, românii sunt o rasă pură, descendenţii locuitorilor străvechi ai acestui pământ, iar limba lor nu datorează nimic latinei, fiind transmisă din timpuri imemoriale. Fireşte, aşa se explică şi lipsa unor "inscripţii dacice" în Dacia romană...
De la acestă carte au pornit multe din nebuniile pe care le găsiţi şi azi pe net.
Încă o chestiune: uitaţi-vă în orice dicţionar modern al limbii române şi vedeţi câte cuvinte de CERTĂ origine dacică găsiţi. Interesant, nu?
Stiu ca va place iarna, dar tot va doresc o primavara frumoasa si reusita din toate punctele de vedere!
Noa serbus.
Nu ştiu. Te las să aprecizi singur.
http://abbilbal.info
Marin Anton,
poate că ar trebui să citesc „romanul fantastic” al lui Densușianu...
Djuvara spunea că nicio națiune europeană nu s-a edificat pe baza unor elemente etnice din antichitate, așa că ar fi interesant de văzut ce legături avem cu dacii.
Ramona,
m-am sturat, totuși, de ierni și de zăpezi.
Aștept primăvara și îți mulțumesc. :)
Abbilbal,
am intrat, mulțumesc.
Felicitări ! Te-am trecut pe lista mea.
Trimiteți un comentariu