miercuri, 25 mai 2011

Fănuș Neagu

M-a afectat foarte tare moartea lui Fănuș Neagu.
Fănuș era ca o apă limpede, brăzdată, cruciș și curmeziș, de curcubeie. Un crâng cu sălcii și plopi purtând cuvinte în loc de frunze.
A creat numai din talent. Cu toate acestea, a fost un profesionist al  scrisului. Odată cu el au dispărut un tip de scriitor și un mod de viață. Era un om liber, un personaj miraculos, iubea meseria de scriitor căreia îi dăduse dimensiuni noi și avea cultul prieteniei.  Fănuș a fost un generos în tot ce a făcut .
Un critic spunea că Fănuș a scris printre cele mai frumoase povestiri din literatura universală și da ca exemplu un text în care personajul principal, pe cale de a deveni tată, începe să se joace cu niște miei, pentru a se familiariza cu noua sa postură. Dintre cele trei romane, mi-au plăcut în mod deosebit, la vremea lor, Îngerul a strigat și Frumoșii nebuni ai marilor orașe. Ultimul, un adevărat poem închinat iubirii și prietenii,are în centru trei personaje construite după prototipuri reale : Ramițki - Fănuș, Radu Zăvoianu - Dan Spătaru, Eduard Valdara - Cornel Dinu. De altfel, cei trei au fost prieteni nedespărțiți, petrecând împreună ani fabuloși.
Am povestit uni prieten o întâmplasre cu Fănuș petrecută înainte de 1989. Criticul de artă Pintilie - nu-i mai știu numele mic, dar îmi amintesc că a fost unul dintre soții poetei Mariana Marin și a murit tânăr - l-a dus într-o zi pe un amic de-al meu, pictor, la localul Uniunii Scriitorilor. Pintilie era un obișnuit al locului. Cei doi s-au strecurat pe sub nasul portarului și s-au așezat la o masă. Cerberul, un securist împuțit, le-a luat însă urma și s-a dus la doamna care servea la mese, ordonându-i :
- La masa de colo să nu servești nimic ! Ce, a ajuns Pintilie să vină aici cu toți bețivii de pe stradă ?
Atunci s-a ridicat hotărât, de la o altă masă, Fănuș. Era uriaș precum un urs din Kamceatka. S-a întors către portar și l-a apostrofat :
- Ia ascultă, bă ! De când au ajuns securiștii să comande în localul scriitorilor ?
Și către doamna de la bufet :
- Să srvești la masa aia tot ce îți cer domnii ! Tatăl lui Pintilie intra aici, pe vremuri, cu birjarul și nu-i zicea nimeni nimic !
Securistul s-a făcut mic și s-a evaporat din local.

3 comentarii:

Unknown spunea...

Frumoasă amintire. Mulţumesc.

pandhora spunea...

imi plac povestile...mult...

Şerban Tomşa spunea...

Pandhiora,
și mie, dar mulți ani pierdusem drumul către ele...