Așa se intitula o poezie a poetului maghiar Petõfi Sándor : Egy gondolat bánt engemet...
Mă bate gândul să scriu în continuare, dar să nu mai public nimic.
Sau să nu mai scriu deloc.
Să închid blogul acesta, ale cărui uși sunt forțate periodic de oameni pe care nu-i înțeleg, și să mă odihnesc o vreme.
Mi-ar rămâne cititul. Ce, e puțin lucru ?
P.S. M-am referit, evident, la cei care îmi sparg blogul și îmi înlocuiesc parola. Mi-e imposibil să pricep de ce fac acest lucru.
18 comentarii:
Nici sa nu te gandesti sa renunti. Si eu m-am obisnuit greu cu ideea ca asa-i pe net. Vorbeste cu un specialist.
serban,
acelasi gand ma bate si pe mine. cu insistenta. sper sa reusesc sa ma opresc pt o perioada. si sa ma ocup numai de ceea ce este cu adevarat important :)
Bun regasit, Serban!
Mi-ar parea rau sa-nchizi blogul. Mi-ar parea rau sa stiu ca te-ai lasat invins de oameni fara capatai.
De aceea invinge raul, pentru ca este consecvent, pe cand binele se retrage repede in carapacea sigurantei.
Nu renunta!
Nu abdica!
isuciu are dreptate - vorbeste cu un specialist.
Virtualul este o jungla aidoma realului, la suprafata vor ramane scursurile, non valorile, bla-bla-urile, pentru ca oamenii de calitate cedeaza mult prea usor, mult prea repede.
Te rog, nu renunta.
Nu exista nici un spargator de bloguri. Nepalcerile sunt provocate din setarile blogspot si nu doar pentru o persoana. Si eu am multe probleme. De multe ori nu pot intra sau apar paginile albe. De cateva zile foarte multe postari publicate demult apar acum doar salvate. Eu le republic si dupa o ora le gasesc la salvate. Blogspotul are probleme cu setarile. Nimeni nu a putut accesa blogspot cateva zile pentru ca s-a lucrat la el. De fapt era anuntat acest lucru dinainte.
Cititul nu e putin lucru, dar..uneori nu e de ajuns...imi pare rau ca va confruntati cu astfel de probleme...sunt unii care nu gasesc alte modalitati de distractie, dar ar fi pacat sa renuntati la blog pentru unii ca ei.
fă-ţi un blog şi pe wordpress..poate acolo este mai protejat...sau schimbă-ţi parola mai des..zic şi eu!..
şi te rog,să nu renunţi!..nu ne închide poarta spre sufletul tău!...
Primii care au comentat mi-au completat doar viziunea, de fapt era aceaşi ca şi a lor, eu ce să adaug? încă nu s-au făcut cireşele ca să le pun pe tort! :)
În încheiere, eu scriu că suntem oricum puţini, Şerban, a pleca acum ar însemna, ar duce cel puţin şi eu aşa cred, la o mică trădare, hai să schimbăm locurile: eu după toate cele înălţate asupra Umanului, să mă dau la fund pârjolit de această realitate incandescentă a contemporanului?!
:)
Ioan,
știi foarte bine că net-ul ne dă mari bătăi de cap. Dar am găsit puțini prieteni în viața de toate zilele comparabili cu voi, tovarășii mei de discuții. Dintre ei, doi (Florin Pripoae și Ion Stratan ) au murit. A rămas numai poetul Valentin Emil Mușat. Probabil că în curând ne va deveni și el partener.
Panta,
o perioadă de odihnă ar fi benefică pentru toți. Nu știu dacă vom avea puterea să plecăm definitiv.
Andrei,
te salut cu toată dragostea ! Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase ! Tu ești unul dintre cei de care n-aș putea să mă despart.
Te îmbrățișez.
Karina,
chiar nu mai înțeleg nimic. Dar să îmi schimbe parola ?
Știi ce necazuri am și pe Facebook.
Andreea,
ai dreptate.
Cititul se leagă de scris. Dacă nu ne scriem, nu ne putem citi. :)
Ryanna,
nu știu dacă pot transfera articolele pe wordpress. Să văd ce pot face.
Scorchfield,
îți mulțumesc pentru cuvintele tale sculptate într-un material special. Și tu ești unul dintre frații / tovarășii mei care îmi luminează zilele. Încă nu m-am decis ce să fac.
"Trebuie sa ai curajul sa nu fugi, sa nu o iei la goana, sa nu dezertezi, ci sa stai mai departe pe front si sa lupti."Arhimandrit Arsenie Papacioc
Arta de a trai ...
Ce probleme aveti?
Dati-mi un mail si va ajut eu (nu va mai stiu adresa). Putem discuta acolo toate detaliile.
Karina,
da, există o artă de a trăi, dar în mediul ăsta oamenii n-au auzit de ea și nu mă lasă să o folosesc. Aici există numai arta de a mânca rahat.
Îți mulțumesc. Frumos zis. :)
Te îmbrățișez.
Victor,
îți mulțumesc mult pentru sprijin. Deocamdată am rezolvat problemele, dar mereu apar altele. Cum voi avea primul necaz, te voi contacta.
Te îmbrățișez.
Cu drag.
Trimiteți un comentariu