Cine formulează subiectele pentru examenele copiilor noștri ?

Răspunsul e simplu : niște cetățeni care nu cunosc disciplina respectivă și care nu au experiența niciunei ore predate la clasă. Dacă, totuși, au ținut cursuri pe undeva, n-aș vrea să fiu în pielea copiilor instruiți de asemenea specialiști.
Pe vremea lui Ceaușescu, un cretin a propus următorul subiect : „ Alcătuiți patru propoziții în care pronumele relativ care să aibă funcții sintactice diferite. ” Pronumele relativ apare numai în fraze, pentru că face legătura între două propoziții, ca și conjuncțiile subordonatoare, dar are, în plus, funcții sintactice : Am citit cartea pe care mi-ai împrumutat-o.  De pildă, în propoziția subordonată atributivă „pe care mi-ai împrumutat-o”, pronumele relativ pe care are funcția de complement direct. Corect ar fi fost așa : „Alcătuiți patru propoziții în care pronumele interogativ care să aibă funcții sintactice diferite.” De exemplu : Care a sosit ultimul ?  Care este, aici, subiect simplu. În sfârșit, a fost o scăpare care nu s-a repetat. În 1989, subiectul la limba și literatura română pentru admiterea în liceu a fost controversat doar din punctul de vedere al comisiilor care au corectat lucrările. În fraza „S-ar fi trântit întreagă în omătul ce fierbea la malurile Iablanicioarei, dar mai avea atâta minte să cugete că ar fi rămas pe loc trăsnită, copiii s-ar fi prăpădit și osteneala ei de până atunci ar fi fost de prisos”, subordonata „să cugete” a fost luată finală ori indirectă, în funcție de soluția aleasă de evaluatori, deoarece pe atunci nu se utiliza un barem unic de notare. Elevii care au considerat propoziția, în mod corect, consecutivă au pierdut patruzeci de sutimi la notă. Ultimele propoziții „ că ar fi rămas pe loc trăsnită, copiii s-ar fi prăpădit și osteneala ei de până atunci ar fi fost de prisos ” au fost socotite completive directe, cu toate că acestea sunt toată ziua indirecte, după canonul lingvistic stabilit de Eminescu : „Căci la ziua cea de mâine abia cugetă un sărac”. Cineva cugetă la ceva. Verbul a cugeta este termen regent pentru poziția de complement indirect.
După Revoluție au apărut alte năstrușnicii. Într-un an li s-a dat copiilor să descrie un tablou din natură văzut în timpul ...nopții. Ce pictor își ia șevaletul și iese să picteze, noaptea, un tablou ?  Noroc că anticipasem și nebunia asta : le sugerasem, în cadrul unei compuneri, să evoce un peisaj hibernal în care sursa de lumină să fie...luna.
Dar efectele unor prostii - cu urmări dramatice pentru viitorul celor mici ! - nu pot fi neutralizate. De pildă, anul acesta li s-a cerut participanților la Testarea Națională, printre altele, să demonstreze, pe 10-15 rânduri, că o operă studiată la clasă este basm. Să crezi că apartenența la specie a unei creații atât de complexe se poate proba în câteva rânduri, exemplificând trăsăturile respective cu elemente desprinse din text, înseamnă să nu ai habar de literatură și, în general, de școală. Și să vedeți la ce exprimare răsucită - care i-a derutat pe mulți - au apelat autorii subiectelor, pentru a solicita candidaților niște construcții reprezentând indici de spațiu.
 Ce să mai spun ? Că, vorba lui Creanga, mai tot prostul are impresia că se pricepe la limba și literatura română.
Și nu mă pot împiedica să observ că subiectele de anul acesta încurajează mediocritatea, fiind elaborate pentru elevi care n-au dorit în viața lor să ia o notă de zece. Nu spun asta fiindcă noțiunile verificate au fost ușoare : m-a deranjat modul neprofesionist în care au fost așternute pe hârtie.