luni, 20 iunie 2011

Cine formulează subiectele pentru examenele copiilor noștri ?

Răspunsul e simplu : niște cetățeni care nu cunosc disciplina respectivă și care nu au experiența niciunei ore predate la clasă. Dacă, totuși, au ținut cursuri pe undeva, n-aș vrea să fiu în pielea copiilor instruiți de asemenea specialiști.
Pe vremea lui Ceaușescu, un cretin a propus următorul subiect : „ Alcătuiți patru propoziții în care pronumele relativ care să aibă funcții sintactice diferite. ” Pronumele relativ apare numai în fraze, pentru că face legătura între două propoziții, ca și conjuncțiile subordonatoare, dar are, în plus, funcții sintactice : Am citit cartea pe care mi-ai împrumutat-o.  De pildă, în propoziția subordonată atributivă „pe care mi-ai împrumutat-o”, pronumele relativ pe care are funcția de complement direct. Corect ar fi fost așa : „Alcătuiți patru propoziții în care pronumele interogativ care să aibă funcții sintactice diferite.” De exemplu : Care a sosit ultimulCare este, aici, subiect simplu. În sfârșit, a fost o scăpare care nu s-a repetat. În 1989, subiectul la limba și literatura română pentru admiterea în liceu a fost controversat doar din punctul de vedere al comisiilor care au corectat lucrările. În fraza „S-ar fi trântit întreagă în omătul ce fierbea la malurile Iablanicioarei, dar mai avea atâta minte să cugete că ar fi rămas pe loc trăsnită, copiii s-ar fi prăpădit și osteneala ei de până atunci ar fi fost de prisos”, subordonata „să cugete” a fost luată finală ori indirectă, în funcție de soluția aleasă de evaluatori, deoarece pe atunci nu se utiliza un barem unic de notare. Elevii care au considerat propoziția, în mod corect, consecutivă au pierdut patruzeci de sutimi la notă. Ultimele propoziții „ că ar fi rămas pe loc trăsnită, copiii s-ar fi prăpădit și osteneala ei de până atunci ar fi fost de prisos ” au fost socotite completive directe, cu toate că acestea sunt toată ziua indirecte, după canonul lingvistic stabilit de Eminescu : „Căci la ziua cea de mâine abia cugetă un sărac”. Cineva cugetă la ceva. Verbul a cugeta este termen regent pentru poziția de complement indirect.
După Revoluție au apărut alte năstrușnicii. Într-un an li s-a dat copiilor să descrie un tablou din natură văzut în timpul ...nopții. Ce pictor își ia șevaletul și iese să picteze, noaptea, un tablou ?  Noroc că anticipasem și nebunia asta : le sugerasem, în cadrul unei compuneri, să evoce un peisaj hibernal în care sursa de lumină să fie...luna.
Dar efectele unor prostii - cu urmări dramatice pentru viitorul celor mici ! - nu pot fi neutralizate. De pildă, anul acesta li s-a cerut participanților la Testarea Națională, printre altele, să demonstreze, pe 10-15 rânduri, că o operă studiată la clasă este basm. Să crezi că apartenența la specie a unei creații atât de complexe se poate proba în câteva rânduri, exemplificând trăsăturile respective cu elemente desprinse din text, înseamnă să nu ai habar de literatură și, în general, de școală. Și să vedeți la ce exprimare răsucită - care i-a derutat pe mulți - au apelat autorii subiectelor, pentru a solicita candidaților niște construcții reprezentând indici de spațiu.
 Ce să mai spun ? Că, vorba lui Creanga, mai tot prostul are impresia că se pricepe la limba și literatura română.
Și nu mă pot împiedica să observ că subiectele de anul acesta încurajează mediocritatea, fiind elaborate pentru elevi care n-au dorit în viața lor să ia o notă de zece. Nu spun asta fiindcă noțiunile verificate au fost ușoare : m-a deranjat modul neprofesionist în care au fost așternute pe hârtie.

12 comentarii:

Invizibilul spunea...

Tanara generatie,folosind prescurtari , ar putea sa se incadreze in 10-15 randuri...
Pr cel voin si merele de Au, este un basm pop pt ca intrun toate carac speciei. Este o cre pop, avand car oral, ano si col. Apar gen epic,are act, pers si narat.Actiu se baz pe confl dintre bine si rau (asa cum bine reiese din cant popular "Sa moara dusmanii mei"). Pr cafteste zmeii si devine primul barosan al tarii si se ins cu fata imp chior. Ult arg consta in mes pe care il transmite prin sms eventual: binele inv intotd, raul castiga mereu.
:)

Andreea Toma spunea...

Din pacate, prea multi incompetenti ocupa functii importante...cand se comit astfel de erori intr-un domeniu unde dascalii ar trebui sa fie exemplari, ce pretentii sa mai avem de la elevi?

Karina spunea...

felicitari, Invizibilului:))

Karina spunea...

Un elev bun isi corecteaza si profesorii... cand eram eleva eu imi aparam drepturile...stateam dupa extemporale inca jumate de ora sa protestez pentru fiecare greseala facuta de profesor:)) si da-i si cearta:)) sper ca au invatat si ei ceva de la mine...unii au ajuns sa-si publice memoriile!!

Anonim spunea...

Stimata Karina: imi permit sa banuiesc ca ai terminat liuceul dupa 1990.Da, si Noica spunea ca "O şcoală în care profesorul nu învaţă şi el e o absurditate" dar in zilele noastre se exagereaza mult prea mult in acordarea de drepturi elevilor si se ajunge astfel la pierderea respectului fata de calitatea de dascal.Eu cred ca un profesor, ca reprezentatnt al unei Institutii trebuie respectat.In afara scolii, e treaba elevului daca isi depaseste drepturile, incuraja de noua legislatie extrem de permisiva .

Invizibilul spunea...

Apari in memorii? :))

Karina spunea...

nu dupa '90..sunt nascuta in 66.
dar am avut un spirit liber si suflet de artist:) am invatat sa traim si sa ne simtim liberi...dar exista respect si bunul simt chiar si in caz de dispute intre elevi si profesori.

Karina spunea...

Invizibilul:))

Şerban Tomşa spunea...

Invizibilul,
excelentă observație ! :)

Şerban Tomşa spunea...

Andreea,
ai perfectă dreptate. Și nu văd nicio ieșire. :(

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
există o influență a elevilor asupra profesorilor. Dacă un profesor are timp de 30 de ani numai clase slabe, ajunge un dascăl fără valoare. Invers, dacă are clase cu elevi ambițioși și harnici, e nevoit să se perfecționeze și e foarte bun. În general, profesorii nu se maturizează, fiindcă au de-a face numai cu copii, așa cum alte categorii sociale au contacte numai cu babele ori cu infractorii. Despre doctori nu mai zic nimic. :)

Şerban Tomşa spunea...

Maria,
ai perfectă dreptate.Trăim vremuri aiuritoare, în care profesorul e obligat să-și respecte elevii, dar nu poate pretinde aceeași atitudine din partea celor pe care i-a învățat. Azi nici cei care se impun prin competență și seriozitate nu mai au parte de considerație din partea celor mai mici sau mai mari. În bună măsură, familia este răspunzătoare de acest lucru. Vorba unui popă bătrân care spunea de fiecare dată când un copil o lua razna : „Proști părinții ! ”