vamă veche
coborai ușor din mare
și-n nisipul din cuvinte
slipul tău de vagi cuvinte
desena o amintire
sânul tău culcat pe zare
făcea valuri foșnitoare
pleoapa scoicii adunate
boabe mari de dulce sare
pasul singur înfundat
pe nisipul ros de gânduri
umbra ta dormea în mine
între patru drepte scânduri
pe-un șezlog de aer tandru
doar o aripă albastră
se izbea precum lumina
în perdeaua din fereastră
clpotul tăcerii bate
și doar fluturii mai zboară
peste muntele lui venus
dintr-o neștiută țară
2 comentarii:
delicat...suav erotism :)
Pandhora,
da, Emil e un poet de un erotism fascinant...
Trimiteți un comentariu