duminică, 25 septembrie 2011

Vești despre țărani

Cunoscutul cântăreț Tudor Gheorghe spunea că țăranul dezrădăcinat de locurile natale devine mârlan. Artistul îi uitase pe țăranii rămași pe loc, dar înstrăinați de obiceiuri și de morala tradițională. Ce au ajuns ăștia ?
Într-o localitate învecinată, după o înmormântare, sătenii au năvălit în curtea răposatului, la parastas, înainte ca mortul să fie dus la cimitir. Ulterior au fugit către propriile locuințe, încărcați cu sticle de băutură și cu hrană  legată în bucăți de ștergare.
Acum câțiva ani, când murise tatăl unui prieten, niște invitați la pomană s-au îmbătat, au început să cânte și să urineze prin curte.
Vecinii unui doctor și-au făcut un cont fals pe Facebook pentru a-l urmări pe acesta și în spațiul virtual și a-i face zile fripte. Ulterior, nenorociții i-au otrăvit omului strugurii de pe boltă, au dat sfoară printre cunoscuți că medicul se comportă ciudat și s-au așezat la pândă. Dacă nefericitul s-ar fi prăbușit într-o baltă de sânge, criminalii ar fi bifat încă un succes personal.
Un cetățean n-a putut să-și sacrifice porcul, fiindcă nimeni n-a vrut să-i dea o mână de ajutor, din invidie.
Unde ești, Marin Preda ?
Sau ar fi fost mai potrivit, pentru vremurile astea, condeiul lui Zaharia Stancu ?

P.S. Altminteri, urmașii lui Moromete continuă să inventeze ori să folosească în mod original neologisme. Excelent observator al fenomenului lingvistic, prietenul și colegul meu de catedră mi-a reprodus dialogul dintre un așa-zis țăran și un făuritor de cazane, care voia să-și vândă marfa :
- Ia colea,  neamule, cazan de aramă curată ! a zis meseriașul.
- Adică, măi, dom'le, vrei să mă prostești în față ? s-a supărat gospodarul.
- Cum, bre, să te prostesc ? s-a mirat căldărarul.
- Uite așa ! Aia nu e aramă cum nu sînt eu cal breaz !
- Zău ? Dar ce e ?
- E celofibră, măi, dom'le !

11 comentarii:

pandhora spunea...

satul ala usor idilic a disparut si din literatura si din realitate...
in ce ne transformam oare?

Şerban Tomşa spunea...

Pandhora,
e rău, din ce în ce mai rău. Sărăcia, prostia fudulă și agresivă, lupta politică, invidia, incultura și intoleranța fac legea. :(

Karina spunea...

ce frumos ai facut blogul...a inceput scoala cu uniforma noua:)

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
mulțumesc. :)
Din păcate, unii din jurul meu au început toamna urât, dând frâu unor apucături criminale. Știu precis că o vor sfârși într-un loc foarte răcoros.

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
dacă s-ar ține scai de tine, făcându-ți rău la tot pasul, niște bolnavi mintal de felul celor semnalați mai sus, cum ai scăpa de ei ? Cu pușca ? Cu ajutorul poliției ? Că ăștia nu se vor opri până nu-i va stopa cineva.

Ryanna spunea...

felicitări ptr.noul look al blogului!..este un adevărat blog literar,doar că mai are şi suflet în el:)...referitor la tema ta cu privire la răutatea unor semeni de ai noştri..cred că toate acestea sunt urmările unei lipse crase de ocupaţie..atât pe copil cât şi pe om trebuie să-l ţii mereu ocupat cu ceva altfel sufletul lor va naşte monştri..invidia,ura,şi mai ales instinctele ucigaşe acolo unde este sărăcie şi lipsă de ocupaţie se nasc...iar acest regim emanaţia comunismului "măreţ"nu a ştiut decât să nască puturoşi...uneori şi să vrei a avea de muncă nu "se există"..viaţa la bloc este una din paletele de aur ale lenei,mai ales ptr.bărbaţi...trec de multe ori prin dreptul băncilor ce mai nou fac parte din peisajul faţadelor unor blocuri,şi ori e plin de tineri băieţi ce au terminat câte clase au putut şi stau cât e ziua de lungă apoi noapte prin cluburi...sau evident pe la cârciumi dosite plin de bărbaţi maturi buni de muncă ce îşi îneacă "amarul"în ţoii de ţuică ce "generos"un barman i-le oferă ptr.un leu,sau pe un caiet până vine şomajul sau pensia sau simbria nevesti-si depinde de caz la caz...cam asta e spun eu rezultatul democraţiei originale în care ne-a băgat cu de-a sila Ion Iliescu...nu avem ce face, un sistem[ chiar de unii spun că vezi doamne tot aşteptăm de la gurvern o schimbare],este responsabil de tot ce ni se întâmplă...
o săptămână frumoasă!

Şerban Tomşa spunea...

Ryanna,
îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase.
Din păcate, există medii sociale în care mizeria morală face valuri înalte de zeci de metri. Românii, în general, nu-și văd de treabă. E drept că nici nu au așa ceva. Ce fac categoriile sociale care ar trebui să promoveze înțelegerea ?Ce să mai vorbim !
Sper că ești bine. Tot nu reușesc să comentez la tine și la alți câțiva prieteni.

andreea toma spunea...

Abia ce am terminat de citit Descult si acum sunt pe cale sa termin Ce mult te-am iubit. Intr-adevar o lume aparte e descrisa acolo, o lume din ai carei oameni nu-ti vine sa crezi ca ne tragem. Satul de azi nu mai seamana nici macar cu cel din copilaria mea, nu foarte indepartata. De cand au inceput sa plece pe-afara, de cand numarul vitelor ce ne anuntau seara inceperea desenelor animate il poti numara pe degetele catorva maini...nu mai e la fel.

Şerban Tomşa spunea...

Andreea,
latura criminală din oameni iese tot mai mult la suprafață.
Nu-i vorbă, Teleormanul e și un spațiu cu oameni răi, ai dracului și cu caractere infecte. Sunt însă și oameni deosebiți care, prin valoarea lor, răscumpără păcatele celorlalți. Cei valoroși sunt mai buni decât în alte părți.

Adar M. spunea...

Daca n-ai fi zis de Teleorman, poate ramaneam doar cu cititul, insa asa da-mi voie, rogu-te, sa zic ceva:
- Socrii sunt din judet si aproape lunar imi fac drum la ei, ba chiar vara asta am stat mai mult p-acolo, ca m-am apucat sa repar casa.
Domnule Serban, zau ca nu recunosc nimic din satul descris aici! Parc-ar fi o alta planeta sau macar un univers paralel, zau asa...
Oameni saritori, gata sa te ajute cu orice le sta-n puteri, asa ceva am cunoscut eu.

Şerban Tomşa spunea...

Adar,
nu numai că îți dau voie să-și spui părerea, dar îți dau și dreptate. Mai sunt și oameni de treabă. Ei se aleg dintre cei foarte simpli, fără studii, și cei cu multă carte. Să te ferească însă Dumnezeu de ingnorantul vanitos căruia lumea a ajuns să-i spună domnule ! Dacă i se pare că l-ai lezat cu ceva, nu te iartă toată viața ! Drept e să recunosc că ăia la care te referi dumneata sunt mai mulți decât eroii pe care îi prezint eu. Mai e și chestie de karmă ori de noroc să întâlnești nenorociți sau inși cumsecade. Dar ia să te fi făcut profesor în satul ăla și să te mai apuci să și scrii ! Ți-ai fi găsit beleaua cu vreo doi-trei „domni” !
P:S. Nici eu nu recunosc în personajele despre care am scris nici măcar ideea de om ! Și o spun cu durere.