luni, 21 noiembrie 2011

Dacii și crocodilii

Dintr-un articol foarte documentat ( http://enciclopediagetodacilor.blogspot.com/ ) aflu că dacii aveau de la patru-cinci până la treizeci de neveste. Femeile frumoase erau achiziționate la prețuri ridicate, iar cele urâte își cumpărau soții. Oameni cu vederi largi, dacii nu țineau la virginitate. Fetele nemăritate se împreunau cu oricine, după pofta inimii, dar după căsătorie erau păzite cu strășnicie. Cea mai iubită soție a unui mort lupta pentru onoarea de a fi înjunghiată ( de rudă cea mai apropiată ) lângă leșul bărbatului ei și era arsă împreună cu acesta. Văduvele rămase se pețeau chiar lângă rugul funerar sau se moșteneau ca orice bun material rămas după un dispărut. Din aceste obiceiuri se trage, probabil, Târgul de Fete de pe muntele Găina.
Ar fi fost de așteptat ca dacii să se fi înmulțit și să fi stăpânit lumea. Dar ei și-au pierdut identitatea și au dispărut. Într-un fel, e explicabil. Cu atâtea femei pe cap... În schimb, romanii, care  nu au avut la început neveste și au fost nevoiți să le fure de la sabini, au întemeiat un imperiu.
Recent s-a descoperit că dinozaurii erbivori erau mâncați de un dușman de temut. Nu este vorba de Tyrannosaurus Rex, ci de crocodilii care trăiesc și astăzi. Ființe hidoase care pândesc din mlaștini, mâl și, în general, din locurile  întunecate și duhnitoare. Dinozaurii au apărut acum aproximativ 225 de milioane de ani și au dispărut în urmă cu 65 de milioane de ani. Crocodilii au viețuit și ei pe vremea șopârlelor uriașe, dar ne veghează, din mocirlă, și acum. Atâtea civilizații înfloritoare s-au prefăcut în praf și pulbere, însă reprilele astea sunt nemuritoare. Oare secretul supraviețuirii lor e sistemul imunitar foarte puternic ? Se știe că din sângele crocodililor a fost izolată o proteină, crocodilina, care ucide instantaneu bacteriile rezistente la cele mai puternice cefalosporine ! Probabil că, printre ei,  procentul de femele e rezonabil.

P.S. Semnalez celor interesați un excelent blog de istorie, http://istoriiregasite.wordpress.com/, aparținând lui Horia Dumitru Oprea.

10 comentarii:

Augustin Radescu spunea...

Crocodilii care pindesc prin mlastini sint, se pare, din ce in ce mai putini. Ceea ce multa lume nu stie e ca o parte dintre ei au migrat in politica dimboviteana (si nu numai). Acolo, in asteptarea naivilor de care, vai, nu ducem lipsa, crocodilul de tip nou varsa lacrimi la comanda, induiosindu-i si facindu-i sa cada in capcana! Si, cind le e lumea mai draga, HATZ!, le sfisie o bucata de pensie sau de salariu, le inghite un spital intreg sau o scoala. Lacrima se evapora de parca nici n-a fost, si-n locul ei ramine doar un hahait sinistru, cu rezonanta de spelunca din port.

Invizibilul spunea...

Crocodilina suna prea femeiesc ! :)))

Şerban Tomşa spunea...

Augustin,
curat crocodili !
Un dramaturg talentat de azi ( poate chiar Horia Gârbea ) ar putea să scrie o piesă de teatru, Crocodilii, urmare la Rinocerii lui Ionesco.
Adevărul e că s-au ticăloșit, pentru niște nenorocite avantaje materiale, cei mai mulți tovarăși. Ce vrei, e mai plăcut să câștigi mult, fără să faci nimic, decât să muncești și să rabzi de foame.

Şerban Tomşa spunea...

Invizibilul,
da, asta o fi femeia lor comună. :)

Scorchfield spunea...

Da păsărichea aia ce ciugule dintre dinții ascuțiți ca ai ”mistrețului cu colți de argint” ce îi are crodilu`, oare cum se numește? și de ce noi știm de dânsa, prin asta ea totuși de ce există?!
:)

Şerban Tomşa spunea...

Scorchfield,
într-o bună zi, toți cărturarii și artiștii vor ajunge niște păsăroi care curăță dinții crocodililor politici.

Karina spunea...

Potrivit relatarilor biologilor, un crocodil poate supravietui nemancat pana la 2 ani, pe cand noi...nu:))

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
incredibil !
De aici deduc că ei nu fac niciodată depresie, din moment ce creierul lor nu resimte lipsa hranei. :)

Karina spunea...

ce se potriveste motto-ul tau cu ce se intampla azi in politica:)))))

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
vreau să mă desprind de realitate, inclusiv în romane, dar viața mă scuipă în față și îmi dă cu tifla. La chestii d-astea creștinii reacționează cel mai violent. Până acum n-am văzut creștin care să întoarcă și celălalt obraz. Am văzut numai din cei țâfnoși, plini de resentimente.