Am avut, printre alții, și câțiva prieteni din Asia : coreeeni, vietnamezi și chinezi. Eram totdeauna uimit de fizionomiile de copii gravi, de râsul nestăvilit și de ochii lor frumoși, ca trași cu penelul. Într-o zi nu mi-am putut ține în frâu curiozitatea și i-am întrebat de ce au ochii migdalați. Mă așteptam ca ei să-mi spună o legendă orientală, plină de tâlcuri adânci. Am rămas însă dezamăgit.
- Nu-ți dai seama de ce avem noi ochii așa ? m-a întrebat, zâmbind, Ri Nham.
- Uite că sunt atât de prost, încât nu m-am prins, am zis eu.
- În Asia, a continuat Ri, e soare în fiecare zi. E un soare puternic, orbitor și trebuie să mijești ochii ca să-l poți suporta. Sute de generații au stat la noi cu ochii strânși de prea multă lumină și așa se face că ni s-au modificat trăsăturile feței.
- Dar ce, bă, în Europa nu răsare soarele ? am făcut eu pe prostul.
- Ba da, mi-a replicat Ri, dar pe aici mai sunt și nori. Și multă, multă umbră. Acolo, în stepele noastre, cerul e gol tot anul.
Da, nu era cine știe ce filosofie. Am râs și l-am bătut pe umeri pe amicul meu atât de isteț.
Multe lucruri au o explicație simplă, numai noi le complicăm inutil.
Dar tot nu pricep, de pildă, de ce oamenii cu capul țuguiat nu l-au tolerat pe Oblio printre ei și, prin intrigile Contelui malefic, l-au exilat în Pădurea-fără-Rost ?
Și din ce motiv cei cu capete trapezoidale nu-i suportă pe cei cu capete rotunde ?
De ce nasurile lungi sunt în război cu cele cârne, iar mustățile-pămătuf intră în conflict cu suratele lor aranjate în furculiță ?
11 comentarii:
Era un banc referitor la ochii asiaticilor; ei mănâncă mult orez, asta duce la constipație și când fac caca se screm așa de tare că li se lungesc ochii pe orizontală! :)
Scorchfield,
asiaticii mei erau profilați pe pește prăjit. Pe la ei mirosea a pescărie tot timpul. :)
http://www.kamikazeonline.ro/2011/11/coperta-revistei-kamikaze-nr-44-preahahaitul/
Sunt convins ca o sa-ti placa ! :))
Invizibilul,
îți mulțumesc și îți rămân dator. :)
Din același motiv pentru care ele există..:)
Revin printre Coliviile pentru idei şi pentru că rămân de fiecare dată,indiferent de nuanţă,cu un zâmbet şi mă gândesc, involuntar, la Moromete.
Acum, zâmbetul meu e puţin trist din cauza naturii umane.
Septembrie,
:))
Catia,
ca și mine, tu ai un suflet rusesc. Nici nu avem nevoie de înțelepciune. :)
Te salut, Serban!
Mi-a placut.
:)
De ce?
Pentru ca trebuie sa se indeplineasca prorocirea, nu?
In fapt, prorocirea da sens tuturor nelegiurilor infaptuite de sapiens.
Nu de la Dumnezeu vine incurcarea limbilor?
Nu de la Dumnezeu vin diferentele fizice, psihice, mentale?
:)
Pai... cum ar fi fost piesa de teatru telurica, fara nicio intriga, fara nicio drama etc????
Pe mine, ma macina, insa, o curiozitate.
De jde'mii de ani se joaca aceiasi piesa, butaforia s-a mai schimbat, si actorii, insa rolurile sunt aceleasi, subiectul este acelasi... cu ceva variatiuni - asadar, cel ce este regizor, scenarist, producator si, evident, spectator, nu s-a saturat de aceiasi piesa rulata la nesfarsit?
Andrei,
bine ai revenit !
Întrebarea ta este cheia întregii povești. Chiar, El nu s-o fi săturat de piesa asta ? ( Că noi suntem sastisiți după câteva decenii ! ) Ori a fugit demult de la postul său și a lăsat banda să se deruleze singură ?
Te îmbrățișez.
Cu drag.
Hahahahahaha
Trimiteți un comentariu