joi, 3 noiembrie 2011

Sărbătoarea continuă

Nimic nu s-a schimbat. Aceleași rădăcini adormite, vreacuri jilave și fructe fermentate. Același râu respiră și naște cețuri. Aud aievea cântecul euforic al viscolelor de altădată, urările și clopoțeii sărbătorilor de iarnă, văd ninsorile scandinave dansând peste coroanele copacilor.
Nimic nu s-a schimbat. Aici, în câmpie, vara e mai cald decât în Africa, iar iarna e mai frig decât în Siberia. Acum câțiva ani am văzut la televizor  un nigerian care se plângea de căldura excesivă din București.
- Și la noi e cald, recunoștea omul de culoare, ștergându-și sudoarea care îi șiroia pe față, dar nu ca la voi !
Am un amic care e originar de prin munții Bârgăului. Lucrând cu el într-o zi de iulie, l-am întrebat cum este iarna la ei.
- Mult mai cald decât aici, a spus el, aprins la față din cauza caniculei.
- Bine, dar eu știam că iarna e mai lungă și mai aspră acolo.
- Mai lungă, da. Dar mai blândă. În depresiuni e frig tare, dar pe culmi, unde am trăit eu, e plăcut. Vara, în schimb, e mai răcoroasă.
Nimic nu s-a schimbat. Elev fiind, veneam de la școală și mă apucam de lecții. Le terminam abia când se însera. Ieșeam să iau puțin aer curat. Negurile se ridicau din trupul inert al pământului, iar ceilalți copii plecau acasă. Rămâneam singur, jucându-mă de-a rătăcitul prin pâcla argintie și rece. Ajugeam la râu și mă minunam de liniștea care domnea pretutindeni. Doar sărbătorile erau pe undeva, pe aproape, în drum către mine. Mă întorceam apoi în casa bunicului și mă așezam lângă soba de pământ văruit, încinsă cu paie de grâu. Lutul din care era făcută soba păstra în el toate miresmele furate din rădăcinile florilor de stepă. La o lampă chioară, cu petrol, mai citeam câteva capitole din Alexandre Dumas sau din Zaharia Stancu, înainte de a mă cufunda în abisul odihnitor al somnului. Mă simțeam ca într-un castel medieval, pierdut prin fiorduri suedeze, unde nimeni nu se putea atinge de mine.
Doar cărțile de care eram îndrăgostit  mă așteptau răbdătoare, așezate pe un raft grosolan, confecționat din scânduri negeluite.

3 comentarii:

Tora ! Tora ! Tora ! spunea...

"Aşa cum cunoaşte lumea în copilărie, tot aşa o va privi omul şi la maturitate"
Freud

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
merci ! :)

Şerban Tomşa spunea...

Tora,
și uneori face exact aceleași lucruri. Adevărat este !