vineri, 8 iunie 2012

Lumea e o ficţiune

Dar a cui ?
Ştirile de presă sunt edificatoare.
* Preşedintele unei companii de asigurări cere pensionarea angajaţilor la 80 de ani. Aş vrea să-l întâlnesc personal pe acest mamifer şi să-i studiez creierul şi apucăturile.
* Magda Catone este hărţuită într-un fel inadmisibil de ziarişti. Actriţa are probleme de familie, e necăjită şi ar trebui să fie lăsată în pace. Nu ar trebui să ne intereseze viaţa personală a oamenilor publici, atâta vreme cât aceasta nu îi deranjează pe cetăţenii Republicii. Dar ţi-ai găsit ! Am văzut nişte aşa-zişi ziarişti care au intrat după ea la toaletă ! Ăştia  chiar nu mai au nicio măsură ? Abia acum îl înţeleg pe Maradona, care trăgea cu pistolul în ei.
* Alţi gazetari caută mizeriile de sub covorul lui Teo Trandafir. Spre onoarea ei, Simona Gherghe nu s-a înscris pe această linie şi n-a încercat nicio clipă să pună paie pe foc şi să aţăţe un conflict care unora le pare ciudat.
* În România de azi, dacă nu faci politică, eşti marginalizat şi supus unor umilinţe greu de imaginat. Mă aştept ca în curând să se dea o lege prin care apoliticii să-şi piardă dreptul de a avea o slujbă şi de a locui în propriile case. Să fie vizaţi mai ales ăia care au muncit până acum pe brânci şi îşi văd de treaba lor. Să se înveţe minte, dacă au fost proşti, şi să ajungă toţi nişte oameni ai străzii ! Mă mir cum de i-a scăpat lui Traian Băsescu ideea unei asemenea reforme. În orice caz, Preşedintele n-a trăit degeaba. Nu numai că şi-a îngropat definitiv partidul pe care l-a condus cândva, dar este autorul unor invenţii absolut neruşinate, care sunt folosite acum cu entuziasm de USL, adversarii săi cei mai înfocaţi.
* Pe lângă toate astea, informaţia că în Ucraina curvele au profitat de începerea Campionatului European de Fotbal şi şi-au dublat tarifele nu poate decât să ne însenineze.

4 comentarii:

Unknown spunea...

Noa serbus.
Sunt interesante observaţiile tale. Cine ştie câţi şi cum le vor băga în seamă.
Prima constatare este deosebit de utilă pentru cei care consideră că pensionarii sunt povara societăţii. Ş-au făcut calcule precise. Oricum oamenii de pe la 65 de ani încep să nu mai dea productivitate şi se încurcă în socotit, motiv pentru care nu vor mai fi ţinuţi la lucru decât unii care dorm la stat. Atunci urmează a trăi fără să mai câştige şi prin urmare fără să mai consume.
Să ai o zi bună.

Şerban Tomşa spunea...

Liviu,
ştiu oameni care au ieşit la pensie la 45 de ani cu o vechime în câmpul muncii de....48 de ani. Foarte mulţi au ieşit în jur de 50 de ani, dar lucrează în sectorul privat ori au firmele lor. Ştiu un miliţian care a mâncat pensiecam 50 de ani. Asta este cealaltă faţă a medaliei. Ar fi trebuit ca lucrurile să fie făcute cu cap încă de la început. Cine apucă 80 de ani, muncind intens ? Şi cum te prezinţi la serviciu la 79 de ani ? Dacă am avea salarii bune, n-am mai plăti contribuţiile alea şi am pune deoparte pentru bătrâneţe.

silvia spunea...

* Mai rău e pentru cei care nu apucă vîrsta...de pensionare. Deşi, nici a fi pensionar în Romînia, cu mici excepţii (sau cu mari, cine ştie), nu e o fericire. Dar tot te alegi cu ceva, dacă eşti destul de stoic şi faci cumva să supravieţuieşti cu pensia rizibil de mică. Şi anume te alegi cu puţinul timp care ţi-a mai rămas.

*Sunt de acord cu Maradona. Aşa- zisa presă (şi spun aşa-zisa, pentru că adevăraţii ziarişti nu se ocupă de lucruri ca acestea, netransformînd totul în cancan şi bîrfă)e total lipsită de scrupule şi de sentimente. Îmi aduc aminte de episodul cu Petre Ţuţea şi găsesc că e strigător la cer să nu laşi un astfel de om (ca pe oricare, de altfel) nici măcar să
moară în pace.
*Dacă nu faci politică, eşti marginalizat oricum. Politica a ajuns preocuparea de căpătîi a românilor şi a oamenilor în general. "Cu cît mai puţin ne putem satisface pasiunile personale, cu atît ne lăsăm mai mult cuprinşi de cele generale", era de părere Montesquieu.
*Economiştii ar trebui să ia exemplu.

Şerban Tomşa spunea...

Silvia,
comentariile tale sunt foarte bune şi la obiect. Mulţumesc. :)
Cât despre politică, dacă partidele înţeleg să se poarte ca nişte găşti de cartier, vor deschide larg porţile unei noi dictaturi în România. Cineva se va simţi dator să pună mâna pe ciomah şi să facă ordine. Şi mi-e teamă că acel cineva nu va fi un om luminat.