sâmbătă, 2 iunie 2012

Moşii cu mireasmă de crini albi

Bunicul lucrase cândva la un mare cimitir din Bucureşti, Ghencea sau Bellu, şi adusese de acolo butaşi de trandafir. Moşii copilăriei mele sunt marcaţi, pe o hartă afectivă, cu jerbe de trandafiri roşii, arome de orez cu lapte şi scorţişoară, parfumul înecăcios al crinilor albi, răspândiţi peste tot, în căni cu apă, mâinile aspre ale bătrânelor care ne spălau picioarele cu apă caldă şi săpun de casă, atingerea răcoroasă a frunzelor de brusture pe care ne aşezam tălpile. O adâncă pace cobora asupra mea şi în zilele Moşilor puteam citi orice carte fără să mă plictisesc sau să simt presiunea acelor de ceasornic, care nu conteneau să se învârtească. Îmi plăcea mai cu seamă Sadoveanu, deşi în restul anului paginile sale molcome nu mă ispiteau deloc.
Naştere şi stingere. Reînvierea e negociabilă.
Mă gândesc că artiştii şi scriitorii încearcă să salveze de la moarte, prin gesturile lor creatoare,  nu neapărat copilăria, ci toate lumile frumoase prin care au trecut şi care au dispărut iremediabil în vâltoarea timpului lipsit de memorie.
Culorile, miresmele, vocile, locurile, personajele. Inventarul este infinit. Fiecare îşi alege jucăria şi pune câteva oaze în deşert.

6 comentarii:

Liviu Bimbea spunea...

Noa serbus.
La mine moşii erau cu mireasmă de busuioc. La grinda casei erau grămezi de busuioc uscat, fără a-l folosi pentru ceai. La modă era laptele proaspăt muls.

Să ai o seară liniştită şi faină.

Şerban Tomşa spunea...

Liviu,
ce frumos ! În zona ta, culorile sunt mai variate şi miresmele mai puternice. Te invidiez frăţeşte pentru asta. :)

Ryanna spunea...

"cu jerbe de trandafiri roşii, arome de orez cu lapte şi scorţişoară..."
şi la mine,la fel!:),

Şerban Tomşa spunea...

Ryanna,
:)

silvia spunea...

Ce evocare frumoasă ! Toţi avem o oază proprie şi dacă am reuşi s-o salvăm artistic de vîltoarea timpului lipsit de memorie, probabil că deşertul s-ar retrage undeva, departe, învins de strălucirea vieţii.

Şerban Tomşa spunea...

Silvia,
ce frumos ai formulat ideea ! Da, e important să ne păstrăm lumile noastre frumoase, dar să ne şi salvăm unii pe alţii.