Aflat în Cuba, Tennessee Williams l-a cunoscut pe Hemingway în spelunca Floradita, unde scriitorul american "îşi petrecea zilele şi nopţile, când nu pleca pe mare" :
"Mă aşteptam la un tip extrem de viril, un super-macho despotic, cu o vorbire grosolană. Dimpotrivă, Hemingway mi-a apărut ca un gentleman, care emana o foarte înduioşătoare notă de timiditate. "
Williams face gafa de a-l întreba pe Hemingway de ce boală suferise soţia acestuia, care murise.
"Hemingway nu mi-a luat-o în nume de rău, dar mi-a răspuns (după un soi de ezitare):
- Mă rog, a murit şi e moartă şi îngropată.
După care a continuat să bea. "
Autorul Zăpezilor de pe Kilimanjaro îi dă lui Williams o scrisoare de recomandare către Fidel Castro.
"Kenneth Tynan şi cu mine ne-am dus la palat. Castro avea o întrunire a cabinetului, întrunire care a durat foarte mult. Am aşteptat afară, aşezaţi pe treptele din faţa sălii unde se ţinea şedinţa. După o aşteptare de trei ore, uşa s-a deschis şi am fost invitaţi înăuntru. Castro ne-a întâmpinat pe amândoi cu căldură. Când Kenneth Tynan m-a prezentat pe mine, Generalissimul a exclamat:
- Ah, dată naibii pisica aceea!
Se referea la Pisica pe acoperişul fierbinte, ceea ce m-a surprins, - fireşte m-a încântat. Nu mi-aş fi imaginat că Generalissimul cunoaşte vreo piesă de-a mea. După aceea ne-a prezentat tuturor membrilor cabinetului. Ne-a servit cafele, băuturi, şi-a fost o întâlnire plăcută, care a meritat trei ore de aşteptare."
La Hotel Nacional, Tennessee Williams îi întâlneşte pe Jean Paul-Sartre şi Simone de Beauvoir :
"Unele dintre persoanele de care m-a legat o prietenie puternică au fost femei, şi Marion făcea parte dintre acestea. Era foarte plăcută şi bea de stingea. Am călătorit mult împreună. Într-o după amiază, când ne aflam amândoi la Hotel Nacional şi jucam gin rummy în chioşcul nostru de lângă piscină, i-am zărit pe Jean-Paul Sartre şi pe Simone de Beauvoir, aşezaţi într-un alt chioşc. I-am spus:
- Marion, cred că ar trebui să-i cunoaştem.
Cum ea nu a obiectat, m-am dus şi m-am prezentat domnului Sartre. S-a arătat foarte amabil şi i-am spus:
- N-aţi vrea să veniţi să beţi un pahar cu noi?
Ni s-a alăturat, împreună cu Miss de Beauvoir. Ea era o doamnă rece ca gheaţa, dar Jean-Paul Sartre se dovedea foarte prietenos şi fermecător. Am discutat mult şi i-am menţionat printre altele că Marion scrie poezie. Cu o seară înainte îmi arătase câteva poeme foarte frumoase. Sartre a declarat:
- O, aş vrea să le văd şi eu.
- Marion, am îndemnat-o, ai ceva împotrivă ca domnul Sartre să-ţi citească poeziile?
- Tom, te rog, nu! a protestat ea. Eu nu fac decât să mâzgălesc. Mă amuz, noaptea, să mâzgălesc versuri.
- Marion, după părerea mea ai nişte poeme frumoase, am stăruit eu.
Domnul Sartre a adăugat:
- Te rog, du-te dumneata până sus şi adu-le!
Aşa că am urcat şi le-am adus... Ei bine, Sartre a fost de-a dreptul impresionat. Trebuie să menţionez, însă, că Miss de Beauvoir a continuat să rămână de gheaţă. Bănuiesc că aşa e firea ei."
2 comentarii:
Memoriile lui Tennessee Williams. O viata tumultoasa intr-o perioada in care se traia intens. Viata nocturna din Havana era foarte apreciata atat de americanii "de vaza" cat si de europeni faimosi ca perechea Sartre- de Beauvoir, atat inainte cat si dupa Castro. De fapt revolutia lui Castro era binevenita pentru ca Batista fusese un "sadic odios".
Interesanta prietenia cu Marion o femeie casatorita cu un alcoolic, ea insasi capabila de a ingera mari cantitati de alcool, poeta pesimista cu talent se pare dupa cum reiese si din aprecierile lui Sartre. Nu am reusit insa sa gasesc nicio poezie scrisa de ea.
Oenoanda,
sunt binevenite completările pe care le aduci. Până acum nu ştiam nimic despre homosexualitatea lui T.W., dramaturgul meu favorit, dintre americani.
Îţi mulţumesc. Şi mai treci pe aici. :)
Trimiteți un comentariu