Într-un interviu, cunoscutul poet Emil Brumaru spune despre Radu Petrescu : "Cu Radu Petrescu, om de o rară fervoare estetică şi de-o verticalitate de nedezminţit, mi-a făcut cunoştinţă Florin Mugur, ce-i editase o parte din cărţi. Mă duceam la el în vizită, pe Pitar Moş, îmi împrumuta volumaşe franţuzeşti, i-am luat chiar un interviu apărut în Echinox, alt amor de-al meu pînă prin '89. Era incredibil de ceremonios, de politicos şi de sărac. La un moment dat mi-a dat cam tot Sade. Radu Petrescu întreţinea o vastă corespondenţă cu foarte mulţi scriitori tineri. Avea geniu epistolar, un adevărat Flaubert! "
"Incredibil de ceremonios, de politicos şi de sărac " ! Şi câd te gândeşti că era unul dintre cei mai importanţi prozatori români ! S-ar părea că, în România, de multă vreme este umilitor să fii scriitor.
4 comentarii:
In Romania e umilitor sa fii orice. Ah, nu, doar daca esti smecher e ok.
Mr. Hyde,
da, ai dreptate. Dar cred că a fi şmecher este tot o umilinţă : aceea de a nu mai fi om. :(
în România,partea bună sau rea este că majoritatea oamenilor au o impresie atât de bună despre ei,încât nu mai au potenţialul necesar de a aprecia şi pe alţii de lângă ei..ca scriitori,nu ştiu când au fost mai recopensaţi,acum sau înainte,dacă ne gândim că pe vremea comunismului scriitorii români consacraţi, erau cei care se studiau prin şcoli..şi atunci tendinţa cititorilor români era înclinată tot spre cei din străinătate,dovadă nebunia cu care se cumpăra în forţă,cărţile Sandrei Brown după 89...până la urmă eu spun că tot soarta selectează pe cine trebuie să rămână "nemuritor"..să nu uităm umilinţele şi sărăcia în care şi-a dus viaţa marele nostru Eminescu..şi la vremea lui erau destui"scârţa-scârţa pe hârtie"care aveau o viaţă de lux..sunt mulţi scriitori români uitaţi iar cărţile lor se vând pe nimic prin anticariate..eu de exemplu am rămas impresionată de cartea "în slujba domniei" scrisă de Pompiliu Tudoran..nu ştiu mai nimic despre acest autor..înainte de 89,reuşisem să cumpăr doar două volume din cele trei editate..nu a fost chip să-l mai găsesc pe al treilea,decât acum un an în urmă la un anticariat..
un weekend minunat să ai,Ştefan!:)
Ryanna,
da, ai zis bine. Soarta ne-o putem controla până la un anumit punct. Dar dacă o mai şi neglijăm.
Totuşi, în România pare o regulă ca numai omul prost şi cu râtul lung să prospere. Nu mai avem nevoie de artă, de ştiinţă, de învăţământ, de nimic. Politica este la noi un fel de crimă organizată şi îi implică numai pe handicapaţii spirituali. Ce destin să-ţi mai construieşti aici ?
Trimiteți un comentariu