duminică, 16 iunie 2013

Un vis cu Tudor Chirilă

* Un vis cu Tudor Chirilă. Chirilă este un artist care îmi place foarte mult, ca actor, cântăreţ şi chiar ca prozator. Eram încântat şi de scrisul tatălui său, cunoscutul Ioan Chirilă. Azi-noapte se făcea că eram student şi eram cazat  într-o sală uriaşă, cu paturi adunate în grupuri mai mari sau mai mici. Eu aveam patul lângă al lui Tudor, care nu terminase nici el facultatea. La un moment dat, muzicianul a început să-şi scuture cearşaful de pe pat, iar lângă el a apărut o tânără zveltă. Patul actorului a început să se îndepărteze încet de al meu şi totul a devenit confuz.
* Banchet cu clasa a VIII-a. Copiii au petrecut până la miezul nopţii, într-un club local foarte bine aranjat pe care mi-am propus să-l descriu într-un roman. De-a lungul anilor m-a surprins deseori maturitatea cu care elevii tratează problemele de viaţă. În multe privinţe, ei sunt mai bine poziţionaţi decât dascălii lor. Cunosc ceea ce le trebuie, spre deosebire de noi, care gestionăm cunoştinţe aproape inutile. Exact ca într-un poem de Mihai Ursachi :
                                 Un om din Tecuci avea un motor
                                 dar nu i-a folosit la nimic.
Şcolarii nu ştiu multe, dar se descurcă de minune când e vorba să se distreze.
* Coşmar cu câini. Câinele metafizic a fost pe jumătate adoptat. În ciuda împotrivirii familiei, i-am construit un adăpost la poarta grădinii şi îl hrănesc ca pe toţi ceilalţi câini ai mei. Şi-a revenit, s-a împlinit, cum spun ţăranii, şi arată bine. Alaltăieri m-am întors târziu de la petrecerea de adio a elevilor ( la volan şi sub tratament cu antibiotice ! ). Când m-am dus să-i dau mâncare, surpriză. Lângă el a apărut încă o căţeluşă pe care n-am mai văzut-o până acum, dar care se bucură când mă vede, ca şi cum eu aş fi crescut-o. Căţeluşa este tot acolo, s-a instalat în adăpost şi prin preajmă dau târcoale alţi câini.
Cineva de sus vrea să mă bage într-un faliment al minţii. Ce e de făcut ?

P.S. Mi-e silă să mai scriu despre mizerii.

2 comentarii:

stela dumitru spunea...

Foarte frumos ceea ce scrieti, chiar daca nu am avut curajul sa-mi spun parerile ,am citit cam tot ce a aparut pe blog. Toate sunt deosebite ,denota un suflet sensibil si animalele va simt imediat ...lasati-va adoptat de ele si nu le respingeti iubirea neconditionata .
Succes in continuare .

Şerban Tomşa spunea...

Stela Dumitru,
mulţumesc mult pentru ce-mi scrieţi. Vă aştept cu drag să interveniţi pe blogul meu de câte ori simţiţi nevoia. :)