Un scriitor adevărat

       Pentru mine, ""un scriitor adevărat" este un mod de a spune despre cineva că este un mare scriitor. Asta este, indiscutabil, Ioan Groşan.
      Regret enorm că am citit cu mare întârziere primul volum al romanului Un om din Est de Ioan Groşan, în condiţii care nu mi-au permis să scriu un articol mai amplu. Cartea a apărut în 2010, la Tracus Arte, dar dacă poetul şi prozatorul Cosmin Perţa nu mi-ar fi făcut-o cadou, n-aş fi ajuns s-o deschid niciodată.
Depun mărturie, cu mare întârziere, că Ioan Groşan a dat, prin Un om din Est, unul dintre cele mai importante opere ale literaturii de după 1989. Care sunt argumentele mele ?
1. Groşan povesteşte cu farmec şi coerenţă, fiind unul dintre autorii care nu plictisesc niciodată. Ar fi interesant de făcut o paralelă între scriitorii care ţin constant contactul cu cititorii, publicând periodic în diferite publicaţii, şi cei care se limitează în a-şi scrie cărţile. Primii - e şi cazul lui Groşan -şştiu să-şi seducă cititorii, să şi-i apropie, să devină parteneri accesibili, într-un act de inefabilă comunicare artistică.
2. Groşan este deopotrivă livresc şi plin de viaţă. Cărţile sale se hrănesc simultan din realitate şi din lecturi desăvârşit asimilate. Naturaleţea textului este însă copleşitoare, personajele sunt vii, scenele sunt convingătoare. Numai experienţa mea de scriitor mă face să intuiesc că imaginaţia este esenţială în scrisul lui Groşan. Totul este atât de real, de parcă prozatorul ar relata nişte experienţe biografice.
3. Puţini romancieri au umorul lui Ioan Groşan. El are toate atuurile unui umorist, dar se mişcă totuşi în cerul marii literaturi. Are începuturi şi sfârşituri de capitole de mare efect, fără să dea impresia că le caută cu tot dinadinsul : "Într-o bună dimineaţă, în binecuvântata zi de 5 octombrie 1989, Grigore Samsaru, profesor de biologie la Şcoala generală nr. 1 din orăşelul A..., se trezi brusc cu o irepresibilă dorinţă de a intra în partid. "
4. Romanul lui Groşan îşi inventează o mitologie proprie. Un cerb fantomatic este urmărit de oficiali pentru a fi îmăuşcat de Ceauşescu, iar femeile cu care se culcă Nelu Sanepidu, atât de naturale şi de pline de viaţă, sunt de fapt...arhetipuri feminine. Să remarcăm că Groşan nu descrie deloc scenele de dragoste, referindu-se la acestea generic şi rezumativ. Prin aceasta, Un om din Est nu pierde nimic din punct de vedere artistic. Poate chiar dimpotrivă.
5. În sfârşit, personajele lui Groşan sunt foarte reuşite şi evoluează fără să-şi dea de gol Păpuşarul care trage, din culise, sforile. Groşan este un mare talent care ar trebui să scrie mai multă proză şi mai puţine articole.
Nici roman realist, nici basm comic, Un om din Est este o operă literară de o mare frumuseţe. Am citit-o cu mare bucurie şi aştept cu nerăbdare următorul volum.

P. S. După ce am scris aceste rânduri, am citit articolul lui Dumitru Augustin Doman O lume din Est, publicat mai întâi în revista Litere, nr. 7, iulie 2010 şi reluat pe blogul personal al lui DAD. Sunt mândru să constat că părerea mea coincide cu a lui DAD - Groşan  are anvergură unui prozator de valoare, umorul fiind fiind, la el, numai un strat al lecturii -, fiindcă autorul Cititorului de roman este nu numai un excelent scriitor, ci şi un barometru literar sigur.