Un personaj care a anchetat evenimentele din decembrie 1989 a mărturisit că prima opţiune a tovarăşilor, când s-a pus problema inventării unui nou Tătuc, a fost Corneliu Mănescu. Numai că fostul demnitar n-a fost în măsură să se deplaseze la locul unde se afla centrul Rivoluţiei. Omul băuse.
Ce lipsă de inspiraţie pentru el şi ce ghinion pentru noi, vor striga naivii. Ar fi fost mai bine dacă ar fi pus ăla mâna pe putere.
Dar dacă Mănecu s-a îmbătat deliberat ?
Dacă a fost turtit de alţi tovarăşi ?
Văzând că nu-l pot mişca de acasă pe Corneliu Mănescu, revoluţionarii au apelat la Iliescu.
Şi aşa am ajuns la fericire.
Dacă totul a fost numai o diversiune şi Mănescu n-a avut de la început nicio şansă ?
- Bine, a spus realizatorul emisiunii, dar ştie toată lumea că Iliescu este agentul... ( Aici a rostit numele unei ţări pe care eu o iubesc foarte mult datorită artiştilor şi scriitorilor săi. )
- Toţi au fost agenţii.... ( Invitatul a spus numele aceleiaşi ţări. )
Care ar fi concluzia ?
Suntem copiii conjuncţiei subordonatoare"dacă".
Este de reţinut că "dacă" introduce şi circumstanţiale de cauză, când predicatele sunt la indicativ, timpul perfect compus : "Dacă am fost orbi şi proşti - cum suntem şi acum -, am primit ce-am meritat."
6 comentarii:
Dragă Şerban, vreau să-ţi spun două întâmplări cu tâlc.
1. Într-o zi, după 1990, mi-am recitit jurnalul din anii 70, ani în care am stat vreo patru la Iaşi. Ei bine, într-o zi descopăr că în 1978, îmi notasem: "Se vorbeşte în târg că urmaşul lui Ceauşescu va fi primul nostru secretar..." Primul secretar de la Iaşi fiind în acea perioadă Ion Iliescu. Pot proba că-mi notasem atunci, scriam cu un stilou cu cerneală violetă...
2. Întâmplarea pe care ne-a povestit-o regretatul Ioan Flora la o masă cu vreo şapte-opt scriitori la Craiova. IF a venit într-o dimineaţă a anului 1980 cu trenul de la Belgrad. Toată noaptea a băut de unul singur o sticlă de whisky în cuşetă. Şi mai avea una. La ora 7,45 a ajuns în Gara de Nord şi nu ştia încotro s-o apuce la ora aia matinală. Ştia că Nichita Stănescu abia atunci se culca, după obişnuita noapte albă cu poeţi tineri. Şi totuşi, la 8,00 a bătut la uşa apartamentului poetului din Piaţa Amzei, unde am fost şi eu de vreo două ori. Era stânjenit, dar asta era... Surpriză! L-a întâmpinat Nichita, în sacou - lucru rar! - şi treaz luminat. L-a invitat cu drag înăuntru şi l-a invitat să ia loc la masa rotundă din sufragerie. Acolo se aflau trei domni, de fapt tovarăşi, cu cafeaua în faţă. Ioan a cerut Dorei pahare şi a scos sticla de whisky. Dar, tovarăşul de lângă el a refuzat să i se toarne în pahar. Boemul poet sârbo-român, mahmur, s-a enervat: "De ce nu bei domnule? Dora, te rog să-mi aduci o foarfecă să tai cravata roşie a tipului ăstuia...!" Atunci a intervenit Nichita: "Dragă Ioane, te rog să te potoleşti, dumnealui e tovarăşul Ion Iliescu, viitorul preşedinte al României..."
Întrebări retorice: cine a lansat la Iaşi în 1978 zvonul că Ion Iliescu va fi urmaşul lui Ceauşescu? De unde ştia Nichita în 1980 că Iliescu va fi viitorul preşedinte? Ei?
Maestre DAD,
Îţi mulţumesc pentru informaţiile atât de preţioase şi de interesante. Istoria literară se întâlneşte, în ceea ce spui, cu Istoria. Vezi că şi Nichita era un tip informat ?
E clar că jocurile erau de multă vreme făcute pentru Iliescu. Corneliu Mănescu ar fi urmat să fie sacrificat în cadrul cine ştie cărui scenariu. L-ar fi sinucis tovarăşii. Şmecher, el s-a îmbătat şi a făcut pe inconştientul, salvându-se. E o supoziţie. Sau cineva a încurcat rolurile. Am fost manipulaţi în direcţia lui Măidragăanimalule.Iar ăsta nu trebuia totuşi să dea ţara pe mâna hoţilor şi a trădătorilor.
Chiar și eu, copil fiind, pe la mijlocul/sfîrșitul anilor 70 auzisem că succesorul lui NC va fi II, un tip „dezghețat” care voia să aplice „modelul suedez” pe care-l studiase. Se vorbea liber despre chestia asta.
Apariția lui la TV nu a fost o surpriză și se știa că ultimul de pe listă e de fapt primul. Cred și azi că avea intenții bune, cel puțin inițial.
Normal că în 1990 am fost printre cei 3% care au votat cu Rațiu. Ulterior am înțeles că Rațiu nu putea, obiectiv, să fie o soluție în context. Cum nici E.C. nu a fost una.
Maestre Horia Gârbea,
A fost fatalitatea manipulării. Ţineţi minte cum Brateş tot citea, la televizor, scrisori şi mesaje trimise de necunoscuţi ? " Ascultaţi-l pe Iliescu, luaţi-vă după el etc."
Înainte de alegerile cu pricina, prin localitatea mea a trecut un geamgiu care i-a lăsat cu gura căscată pe băştinaşi când a spus că votează cu Raţiu. Aici PSD-ul a fost stăpân dintotdeauna.
Emil Constantinescu a fost o mare dezamăgire. În afară că l-a adus cu el pe călugărul Vasile şi i-a pus lui ILiescu nefericita întrebare legată de credinţă, n-a reuşit sau n-a ştiut să facă nimic. Şi a fost susţinut de Coposu în persoană !
Domnule Șerban Tomșa,
vă doresc cel mai minunat Crăciun din lume!
Sărbători fericite!
Domnule Ştefan S.,
Vă mulţumesc şi vă întorc cu drag urarea ! Sărbători fericite !
Trimiteți un comentariu