Reproduc, mai jos, o poveste de pe site-ul ziarului Libertatea. Să fie reală?
Un barbat ce se afla in masina impreuna cu cainele sau au murit, in acelasi timp, intr-un grav accident rutier.
Ca urmare a tragicului eveniment omul a intrat in coma profunda din care s-a trezit abia dupa 12 ani povestind tuturor tot ce a vazut el cat timp a fost in coma, potrivit crestinortodox.ro.
Iata mai jos cele povestite:
Iata mai jos cele povestite:
Ajungand in cer, au mers pe un drum pietruit cu aur, pe langa un gard de marmura fina, pana au dat de o poarta superba, construita din perle, ce straluceau sub razele soareluri.
Ajungand langa poarta, au vazut un om sezand in pragul ei.
- Scuzati-ma, unde ne aflam?
- In Rai, a raspuns portarul.
- Putem primi un pahar cu apa?
- Desigur, a raspuns portarul, intra si vei primi.
-Singur? Prietenul meu nu poate intra?
- Regret, nu permitem intrarea animalelor… Omul a decis sa renunte la apa, si-a chemat cainele si-au plecat mai departe. Tot mergand au ajuns la o poarta simpla de lemn, fara gard imprejur. Un portar statea rezemat de poarta si citea dintr-o carte.
- Putem primii putina apa?
- Desigur, cu placere, intrati, a raspuns portarul. Cei doi au trecut poarta si au baut apa rece din fantana apropiata, cat au poftit.
-Multumim, dar unde ne aflam?
-Multumim, dar unde ne aflam?
- In Rai, le-a raspuns portarul.
- Am mai intalnit un portar, si el mi-a spus ca la poarta lui e intrarea in Rai…
- Ah, te referi la strada aurita si poarta cu perle? Nuuu, acolo e Iadul!
- Si nu va pasa ca acolo se folosesc de numele vostru?
- Nu, i-a raspuns portarul. Noi suntem bucurosi ca ei ii pastreaza pe toti aceia care sunt de acord sa-si paraseasca prietenii si sa-i lase afara!
8 comentarii:
un şofer de taxi îmi povestea că se cunoscuse cu soţia lui pe vremea răposatului dar socrii nu l-au dorit. viitoarea soţie a rămas gravidă iar maică-sa a dus-o la o babă într-un sat de i-a provocat un avort. cum era în acele vremuri. ei tot n-au renunţat şi, în final s-au căsătorit dar, soţia nu mai putea avea copii. după zece ani de încercări credeau că asta le era soarta. când, vine la el fratele mai mic al soţiei să-i împrumute o sumă de bani pentru că prietena lui era însărcinată. deja trecusem de revoluţie iar avorturile erau la liber. el îl întreabă dacă o place pe fată şi, dacă o place să o ia de nevastă şi să facă copilul. tânărul ăi spune că n-au casă, n-au aia şi aia, iar el ăi răspunde că un om niciodată n-o să le aibă pe toate şi să se uite la ei, că nu mai puteau avea copii dintr-o prostie. cumnatul lui se răzgândeşte, se însoară cu fata, lasă copilul şi, din momentul discuţiei, peste trei luni, fără nici un fel de tratament (am spus că pierduseră orice speranţă) soţia se trezeşte gravidă. nu pot să uit figura blândă a taximetristului, răsucit uşor spre mine, "ei, ce ziceţi doamnă, nu e asta minune de la Dumnezeu?"
Liliana,
Impresionantă poveste ! Miracolele se întâmplă la fiecare pas, dar n-avem ochi pentru ele. Şi nici starea de spirit favorabilă perceperii lor. Cunosc cazurile unor familii care nu puteau avea copii. Au adoptat copilaşi fără părinţi şi, la câţiva ani după asta, au avut şi copii născuţi de femeile care fuseseră sterile. Dumnezeu e mare.
Dle Tomşa, de pe net mie mi-a rămas o altă poveste la suflet. nu mai ştiu de unde şi cum, aşa că o să o spun cu sărăcuţele mele cuvinte. un Sfânt merge în deşert şi, întâlnind la un moment dat un păstor i se alătură pentru câteva zile ca să-l ajute. mirat, vede cum seara, din primul lapte, cel mai bun, omul punea puţin într-o farfurie aşezând-o pe o stâncă. îl întreabă de ce face asta şi omul răspunde că era ofranda lui pentru Domnul. Sfântul îi zice că Dumnezeu e spirit pur şi nu are nevoie de hrană. ca să-i demonstreze se aşează amândoi la pândă. într-adevăr, noaptea, un animal micuţ a venit şi a băut laptele. omul a recunoscut mâhnit că Sfântul avea dreptatea. în noaptea aceea Sântul l-a visat pe Domnul care-l dojenea: ce câştigase cu ştiinţa lui? pe om îl lipsise de credinţă, pe Domnul de iubire iar pe animăluţ îl condamnase să moară de foame. cam aşa sunt şi oamenii cu cât ştiu mai multe cu atât se chinuie mai mult. una peste alta şi mie mi-au trebuit ani ca să înţeleg că cel mai important lucru în viaţă este să te bucuri de ceea ce ai. mi-a făcut plăcere să vă citesc. să aveţi o seară bună.
Nu, nu cred că povestea este reală. Ea apare, dacă rețin bine, într-o carte a lui Paulo Coelho - am citit pilda aceasta cu ceva vreme în urmă. În schimb, mesajul ei e superb, trebuie să recunoașteți și dvs.
În definitiv, ăsta este rolul pildelor, nu să te șocheze prin realismul lor, ci doar să-ți miște puțin sufletul.
Referitor la comentariul anterior, dacă intrați pe blogul meu, la pagina Jurnal 2014, în data de 8 ianuarie, am o scurtă însemnare despre un caz autentic de data asta. Persoana respectivă este o cunoștință de familie, deci m-am folosit de o sursă sigură.
Sănătate și toate cele bune vă doresc, domnule Șerban Tomșa!
Liliana,
E frumoasă povestea, dar Sfântul trebuia să ştie că Dumnezeu îşi face lucrarea şi prin micuţul animăluţ care bea lapte. Altminteri, neştiinţa nu foloseşte nici credinţei, nici lui Dumnezeu.
Ştefan S.,
Eram aproape sigur că nu e reală. Miroase a Coelho : drumul "pietruit" cu aur, gardul de marmură fină, poarta făcută din perle, succesiunea scenelor ca într-un basm.
Mulţumesc pentru semnalare, voi citi cu interes.
Vă îmbrăţişez cu drag.
Revin cu o completare la al doilea comentariu al doamnei Liliana Satmari.
E posibil ca acea povestioară cu păstorul și animăluțul băutor de lapte să circule pe net. Eu am citit-o într-o carte a cunoscutului părinte Ion Buga, ,,Potirul credinței" - posed cartea cu autograful autorului... Acolo, păstorul e chiar Moise, căci Moise a fost păstor în tinerețea sa, iar animăluțul e un pui de vulpe. Mi se pare că povestioara e preluată din Talmud. E o povestioară plină de tâlc și care mi-a plăcut mult de tot când am citit-o.
Toate cele bune vă doresc!
Ştefan S., Mulţumim pentru frumoasa completare. Vă îmbrăţişez cu drag.
Trimiteți un comentariu