Pe vremea când era ministru, Decebal Traian Remeş îmi părea un domn arogant, agresiv, mult prea sigur pe sine. Avea, adică, nişte trăsături pe care nu le agreez deloc. L-am văzut ieri la ştiri ieşind din puşcărie şi am avut un şoc emoţional. Nu mă bucur de răul nimănui, nici măcar nu rămân indiferent când cineva, fie el şi un duşman, trece prin momente dificile : sufăr împreună cu nefericitul, uneori chiar mai mult decât el. Un bătrân gârbovit, cu un caier de păr sub şapcă şi cu altul pe faţă, în chip de barbă, păşea pe trotuar, târându-şi cu greu bagajele. La un moment dat şi-a trecut mâna peste bărbie şi a întrebat răguşit :
- O crâşmă e p-aici ?
Nu i-a răspuns nimeni, iar fostul puşcăriaş şi-a continuat drumul. Lângă o maşină îl aştepta soţia sa.
- Doamne, tu eşti ? a întrebat femeia, consternată.
Nu-l recunoscuse. Oare nu-l vizitase deloc? Nu mai ştia nimic despre el?
Şi atunci m-a cuprins o milă copleşitoare faţă de omul acela, faţă de toţi nefericiţii din lumea asta, faţă de noi, un popor, o adunătură de flămânzi sortiţi durerii. Doamne-Dumnezeule, chiar atât de nemâncaţi suntem, încât să nu ne putem opri din a întinde mâna către pâinea de la gura săracilor de lângă noi? Chiar aşa de vanitoşi şi de blestemaţi suntem, încât să nu ne putem ierta unii pe alţii nici în clipe de grea cumpănă?
11 comentarii:
dle Tomşa, de ce? mie mi s-a părut un om care a învăţat lecţia umilinţei. spre diferenţă de Năstase, care va fi arogant până în ultima clipă. a învăţa să fii umil este o lecţie pe care puţini oameni din spectrul politic, şi nu numai, sunt capabili să o înveţe. Jalnici mi s-au părut jurnaliştii care explorau umilinţa acestui om, dar nu el. am două personaje pe care nu le diger. primul este Videanu pentru aceea declaraţie a lui că s-ar descurca cu un salariu de 1500 de lei (n-a specificat brut sau net), cu o nevastă în şomaj şi cu un copil la facultate. când a fost întrebat cum, a răspuns că şi-ar lua un al doilea job (nu mai ştim să spunem servici sau slujbă) fără se specifice unde mama naibii. al doilea personaj este Teo, da cea din show bizz, care declara, pe când era senator sau deputat, că în România nu se poate muri de foame, că îţi cumperi pâine, o pui la congelator şi mănânci în fiecare zi câte puţin. aş fi dori s-o întreb pe această doamnă de ce, ajunsă la o tonă a plătit un nutriţionist, un antrenor de fitnes şi, mai nou, şi-a făcut operaţie de micşorare a stomacului? de ce nu a mâncat zilnic câte o felie de pîine şi-atât. nu mai trebuia să dea bani la specialişti. ei bine, oamenii de genul ăsta îmi stârnesc milă prin nimicnicia lor. dacă dl.Remeş mi-a stîrnit ceva a fost un soi de uimire, de compasiune şi de înlegere. să vedem cum va evolua.
Da, într-adevăr, o dramă... Răsfăț și decădere...
Vedeți, și spectacolul politic oferă scurte tragedii!
Spor în toate, domnule Șerban Tomșa!
ar trebui sa ti se faca nu mila, ci greata, pt ca omul ala a facut puscarie pt niste carnati si 20 mii euro pe care nu i-a vazut nimeni - la tv au aratat un plic, putea fi gol -
in timp ce basescu...,iar pt elena basescu, precum si ioana basescu sau mircea basescu sau udrea nici nu s-au facut dosare penale pt cazuri evidente, notorii: cazul ridzi care o favoriza pe elena, cazul vilei primte de la puiu popoviciu pt ioana, cum s-au cheltuit banii publici d catre udrea n vreme ce venturile bugetarilor era redus cu 50%.
dar pate folosesc abuziv trmenul "ar trebui", can e vorba d simpatii politice...
La o altă scară, pentru cei ce reușesc să vadă proporția, Remeș a produs un rău mare acestui popor, întocmai ca și torționarii anilor 50-60 ce sunt acum descoperiți.
Am eu oare vanitate că scriu asta?
Sau poate că nu-mi mai pasă acum de Remeș? asta este altceva, dar nici bine nu-i doresc.
Ma intreb de multe ori ,desigur retoric;cum dumnezeu intr-un oras ca New York cu o populatie de peste 20 de milioane de locuitori,concentrati doar pe 1.213 km²,nu moare nimeni de foame, iar prosperitatea acopera aproape intregul oras,la noi, aproximativ acelasi nr.de locuitori imprastiati pe o suprafata de 238 391 km²,traiesc in neajunsuri aproape de saracie si departe de civilizatia secolului 21.
Bine ca ne laudam ca existam pe aceste meleaguri de acum 2000 de ani fata de ei, care au o istorie doar de peste 200 de ani de cand au ocupat "pamantul fagaduintei".
2000 de ani in care nu am fost in stare sa rezolvam problema incalzirii populatiei,2000 de ani in care doar 20% dintre romani nu au dus lipsa de nimic,desigur prin exploatarea celorlati 80%,istoria repetandu-se la nesfarsit cu fiecare oranduire ce succede alteia.
Vai noua!
Liliana,
M-a izbit şi pe mine contrastul cu Năstase, pe care l-am preţuit fiindcă a editat nişte cărţi ai căror autori l-au înjurat după aceea . Mai multe nu spun : vreau să văd dacă Remeş şi-a însuşit lecţia umilinţei. I-am văzut pe alţii care au furat miliarde şi au distrus definitiv economia ţării, meritând ştreangul, cum se dau nevinovaţi, după ce au fost agăţaţi pentru nişte găinării. Dar mi-e milă şi de ei.
Ştefan S.,
Nu ştiu unde să mă bag pentru a scăpa de acest spectacol, ca şi de cel al curvelor care divorţează. Vă întorc cu drag urarea.
George,
N-am nicio simpatie politică. Când Băsescu ne-a tăiat salariile, nu mai aveam bani nici pentru pâine, dar trebuie să recunoaştem că toată clasa politică este populată cu infractori. Sunt şi ăia care au privatizat obiectivele economice majore ale ţării (1000 de fabrici şi uzine, 80% din întregul potenţial industrial). Unii dintre ei sunt demni de milă din alte motive. Numai faptul că au partide politice în spate îi face să ne ia pâinea de la gură ? Nu cred. E vorba şi de calitatea oamenilor.
Scorchfield,
Dar vărul Năstase ? dar Iliescu ? Dar Boc şi Băsescu ? Ne-au nenorocit. Văd că acum e Victoraş la cârmă şi nu ştie nici măcar să-şi acopere măgăriile. Ăştia ar trebui să fie convinşi să-şi vadă de treaba lor. Dar dacă n-au nimic de făcut ?
Ryanna,
Suntem conduşi de cei mai incompetenţi şi mai necinstiţi dintre oameni. Dar au fost aleşi de bobor! Iar noi facem parte din boborul ăsta şi avem de pătimit. Proştii sunt proşti pe pielea noastră. Nu ştiu cum vom ieşi din groapa asta.
George,
mila n-are culoare politică, deşi trăim într-o ţară în care şi datul din fund are...culoare politică.
Trimiteți un comentariu