marți, 19 ianuarie 2016

Cărțile blestemate

        Vi s-a întâmplat vreodată să citiți o carte și să vă bucurați atât de mult, încât numeroase evenimente fericite să curgă apoi, ca într-un lung convoi, în viața dumneavoastră?
Azi aș vrea să vorbesc despre fenomenul opus. Deschizi un op și încep să te urmărească ghinioanele. Unui amic i se pare că nu-l saluți ( sau nu-l vezi la timp și chiar nu-l saluți : dacă e mai sensibil, se supără), pierzi bani, te îmbolnăvești.
       Am parcurs Crimă și pedeapsă de cinci ori. Prima lectură mi-a provocat, când aveam 13 ani, o durere de cap care m-a ținut o săptămână. După aceea, la fiecare recitire, rămâneam cu o stare depresivă.
       Portocala mecanică îmi dă migrene și acum.
       De asemenea, nuvela Calul de Marin Preda.
       Pentru a mă documenta în vederea unui roman, am consultat un manual de magie albă și unul de înaltă magie neagră. Primul s-a volatilizat, pur și simplu. L-am împrumutat cuiva, mi l-a înapoiat, apoi l-am pus lângă celălalt. Am rămas cu cel blestemat, care mi-a adus multe belele ori de câte ori îl luam în mână, pentru a-l consulta sau pentru a-l muta în altă parte. E rătăcit pe undeva, prin biblioteca mea.
      Ultima malefică creație cu care m-am intersectat a fost Drumul înfometat de Ben Okri ( mi-e frică să scriu titlul romanului și numele autorului!), un african care a studiat și s-a afirmat la Londra. Am sorbit primele cincizeci de pagini cu fascinația cu care urmăream, pe vremuri, întâmplările din Un veac de singurătate. Aveam senzația de noutate absolută. Personajele lui Okri trăiesc în devălmășie cu duhuri malefice : demonii beau în cârciumă cu bărbații, având chipuri stranii, de oameni deformați, spiritele se rotesc în jurul fiecărei familii, oamenii practică magia neagră așa cum ar bea apă, crimele sunt lucruri obișnuite, cetățenii care nu fac parte din partidul aflat la putere muncesc ca în lagărele de exterminare. Trecerea din lumea celor vii în cea a morților și invers se face ca mersul la serviciu și întoarcerea acasă. Imaginile sunt grotești. Încărcătorilor li se pun în spate mai mulți saci, unii dau vânturi precum caii, din pricina efortului,  și se prăbușesc în râsetele martorilor etc. Partidele își fac campanie electorală, distribuind lapte praf stricat și otrăvindu-i pe amărâți, abuzurile de tot felul abundă. Pădurea e un loc îngrozitor, cu altare înfiorătoare, unde se practică vrăjitoria. Din ce în ce mai dezgustat, am dus volumul până la capăt. Am pierdut bani, mi-a revenit insomnia și n-am reușit să fac nimic din ce mi-am planificat. Și multe, alte necazuri.
    Soția mea a cumpărat cartea pe când se afla în spital. A reușit să citească vreo cincisprezece pagini și s-a îngrozit. Dar faptul că n-a citit tot romanul n-a scutit-o de neplăceri. Singura ei colegă de salon i-a furat banii și actele. Supărare, alergătură, noi cheltuieli.
     Pot depune oricând mărturie că există, cu adevărat, cărți blestemate.

4 comentarii:

cristina spunea...

N-as putea spune ca am citit vreo carte care sa-mi atraga ghinioane dupa aia, dar am citit o carte care mi-a schimbat viata in rau: Karma pura, de N. Lazarev. Citind-o, mi s-a parut ca viata e o mare farsa, ca Dumnezeu isi bate joc de noi si ca orice-am incerca sa facem, e in zadar, pentru ca nu stim care sunt regulile. Atunci am inceput in sinea mea razboiul cu Dumnezeu si da, mi-a mers foarte rau ulterior, cativa ani. Si acum mai trag niste ponoase, poate ca tot din aceeasi cauza, dar toate astea le consider imposibil de probat, asa ca nu putem dovedi nimanui ca de la carti ni se trage.

ștefan s. spunea...

E uimitor ce-am citit!
Mie nu mi s-a întâmplat - sau poate n-am dat eu importanță - să dau peste cărți a căror lectură să-mi producă neplăceri și ghinioane.
Există cărți care îmi induc un anume disconfort psihic, dar aici lucrurile stau cu totul altfel. N-aș reciti, de pildă, Pădurea spânzuraților; am citit-o de două ori - și gata!
Faustul lui Goethe, ca să mai dau un exemplu, nu l-am dus niciodată până la capăt...
Dar, mă repet, de ,,cărți blestemate” n-am avut parte.
Zile frumoase și spor în toate să aveți!

Şerban Tomşa spunea...

Cristina,
N-aș fi crezut că unele cărți ne nenorocesc, dacă n-aș fi trăit pe pielea mea experiențele pe care le povestesc. :(

Şerban Tomşa spunea...

Ștefan S.,
Și încă n-am menționat toate cărțile care m-au făcut nefericit.
Voi încerca să-mi amintesc despre cărțile care mi-au adus bucurii.
Vă întorc urarea!