Am luat-o către Evul Mediu

Se ştie că Evul Mediu a fost tipul de societate în care contrastele s-au manifestat în modul cel mai violent : sărăcie-bogăţie, desfrâu-virtute, cruzime-milă, nobil-plebeu, învăţătură-ignoranţă, eroism-trădare, iubire-ură, măreţie-mizerie, onoare-promiscuitate, fidelitate-infidelitate, sfinţenie-păcat, sacru-profan etc. Nu sunt acestea şi atributele lumii în care trăim ? Ca şi atunci, majoritare sunt sărăcia, desfrâul, cruzimea, ignoranţa, trădarea, mizeria, promiscuitatea, infidelitatea. Ca şi în Epoca Întunecată, unii muncesc, iar alţii se răsfaţă în lux, escaladând munţi de bani şi jucând cu ipocrizie comedia familiei şi chiar a smereniei. În plus, "modelul" activistului de partid a lăsat urme. Oamenii din fruntea statului sunt non-valori din eşaloanele doi, trei şi patru ale partidului unic. Nulităţi pe care Ceauşescu - cu câtă durere trebuie să constat asta !- nu i-ar fi lăsat nici să-i ducă papucii. Câte speranţe nu aveam toţi, prin 1990 ! Iliescu a avut însă grijă să-şi pună "tovarăşii" în toate funcţiile posibile, aceştia au făcut prozeliţi - ciuma bubonică se ia ! - şi iată-ne azi căzuţi cu mult sub 1989 ! E inimaginabil cât de mult rău a putut să facă acest om cumsecade şi cinstit unei întregi naţiuni ! A scăpat repede de Petre Roman care începuse să promoveze oameni de valoare şi de Stolojan care intenţiona să reformeze economia şi s-a făcut un fel de punte pentru colhoznici. Abuzuri inimaginabile, încălcări ale drepturilor omului, festivism, munţi de hârtii, credinţa nestrămutată că putem rezolva totul prin şedinţe interminabile şi că ne putem urmări şi controla în totalitate semenii, răutatea, intoleranţa şi prostia ne trag pe fundul gropii Marianelor. Suntem o ţară care nu produce decât hârtii şi încearcă să-şi asasineze cetăţenii, intoxicându-i cu ură, invidie şi răpindu-le orice urmă de speranţă şi ultimele rămăşiţe de timp liber. O adevărată puşcărie în care resursele umane sunt, pur şi simplu, distruse. Sunt firme in care tinerii muncesc 14-16 ore pe zi, pe salarii modice.
Guvernanţii au alergie la ideea de valoare. Probabil că nu întâmplător vor să scoată din Adrian Năstase ţap ispăşitor pentru toate hoţiile care au secătuit ţara. Năstase nu este un oarecine ( apropo, citiţi-i blogul : nastase.wordpress.com ) : e un intelectual adevărat, fin, un om competent, care însă a căzut pradă unei lăcomii incredibile şi inexplicabile. Dacă aş fi fost sărac în tinereţe, l-aş fi înţeles : foamea şi setea nu se astâmpără niciodată, umilinţa nu se răscumpără, ce-ai pierdut e bun pierdut. Dar omul acesta a huzurit totdeauna. Şi atunci ? S-ar putea ca el să joace rolul porcului sacrificat pentru sărbătorirea Crăciunului Alianţei. Mai nou, guvernul s-a gândit să termine şi cu drepturile de autor. ( În treacăt fie zis, China medievală era cu mult nai evoluată decât societăţile de tip capitalist din mileniul al treilea, fiindcă atunci şi acolo indivizii erau promovaţi după merite. Ca să promoveze în ierarhia socială, oamenii susţineau examene în faţa unei comisii formate din cei mai învăţaţi oameni. Cei mai valoroşi deveneau astfel şi cei mai bogaţi. Acum inşii care sunt suspectaţi că n-ar fi idioţi sunt chiar terorizaţi. ) Nici n-ar trebui să existe autori ! Şi dacă există, nenorociţii ăştia nu merită niciun drept ! Produsul muncii lor aparţine poporului suveran. Ce, ei n-au auzit de muncă patriotică ? De autori avem nevoie noi ? Nu, ci de pietre, praştii, pistoale, bâte şi proşti care să-i aleagă pe demnitari. Autorii ar trebui să dispară şi să rămână "cititorii" de clondire, "cititorii" printre uluci, "cititorii" pe gaura cheii, "cititorii" de pe marginea şanţului, "cititorii" în palmă, în cărţi, în bobi şi în zodii şi "cititorii" soartei noastre triste... Halal ! Putem spune, fără riscul de a greşi, că România de acum este un mare bordel în care unii fac treaba "ruşinoasă" care se face într-un asemenea păcătos stabiliment, iar ceilalţi... plătesc distracţia primilor. La preţuri mult umflate....

P.S. A murit şi sensibilul poet Grigore Vieru într-un accident. Cam multe "accidente" de maşini, în care dispar oameni de mare valoare, dar incomozi pentru regimurile totalitare, în timp ce toţi ceilalţi pasageri scapă nevătămaţi. Curios, nu ?