Culori, miresme, anotimpuri

Anotimpurile care ne oferă cele mai variate şi încântătoare culori şi miresme sunt primăvara şi toamna, adică anotimpurile de trecere. Renaşterea naturii şi amurgul ei. Vara prezintă o prea mare vitalitate, iar iarna este feerică, prin modificarea radicală a peisajului. Nu ai senzaţii olfactive sau legate de cromatică, dar ai impresia că te-ai mutat într-o ţară de vis. Trăieşti în imaginaţie, în ficţiune. Din persoană, devii personaj. Trăieşti în visul cuiva sau între filele unei cărţi de Andersen. De aceea am socotit, decenii în şir, că iarna este cel mai frumos anotimp. Acum mă gândesc la iepuraşi şi la bietele căprioare care nu-şi găsesc hrana şi sfârşesc sub gloanţele vânătorilor. Nu voi înţelege niciodată ce plăcere poţi simţi atunci când foloseşti, pe post de ţinte, fiinţe vii, care au afectivitate, comunică între ele şi simt durerea. Un prieten care vânează, dar care, spune el, respectă toate regulile, mi-a spus că într-o zi s-a apropiat de o căprioară care fusese doborâtă de altcineva şi care îşi dădea duhul. Graţioasa făptură plângea ca un copil, având lacrimi adevărate în ochi... Nimic nu este mai urât însă decât o iarnă fără zăpadă, cenuşie, sufocată de noroaie. Tablou cu ciori înfometate şi copaci negri, care îţi provoacă astenii şi nevroze. Până la urmă, nimic nu ne mulţumeşte.