miercuri, 14 ianuarie 2009

NICOLAE BREBAN, cel mai bun

Din raţiuni profesionale, am recitit toate romanele româneşti importante ( 120 de volume ) din ultima jumătate de secol. Îi las la o parte pe Ştefan Bănulescu, Ştefan Agopian, Paul Georgescu, Mircea Horia Simionescu şi Mircea Cărtărescu, care au un statut aparte. Nu-l iau în discuţie nici pe Petru Popescu care a emigrat până să atingă apogeul carierei sale literare. Ca romancier propriu-zis, mi s-a părut că Nicolae Breban este de departe cel mai puternic autor. Nici vigurosul Marin Preda nu se compară cu el. Ca să nu mai vorbesc de Radu Aldulescu... Nu toate romanele sale sunt valoroase, dar "În absenţa stăpânilor", "Animale bolnave", Îngerul de gips " şi "Bunavestire" sunt realizări memorabile. În mod ciudat însă, după 1989 Nicolae Breban n-a mai scris decât nişte "cărămizi" plictisitoare. De ce oare ?

P.S. Celebrul violonist Joshua Bell a cântat muzică de Bach timp de 45 de minute, în staţia de metrou din Washington D C, la iniţiativa ziarului "Washington Post". În afară de câţiva copii care au părut interesaţi de ceea ce făcea el, nu l-a ascultat nimeni. A strâns 32 de dolari de la 20 de persoane care nu s-au oprit o clipă din drumul lor. Cu două zile înainte cântase în sala de concert din Boston, unde biletele erau de mult epuizate, deşi cel mai ieftin costase 100 de dolari. Care este morala acestei întâmplări ?

2 comentarii:

Nik spunea...

Turma s-a manifestat. E ceva chiar previzibil in zilele noastre. Nu e ca la sat, acum o suta de ani, cind canta tiganul din vioara si lumea se oprea. Mi s-a intimplat si mie. Erau oameni care cintau frumos, dar eu am trecut mai departe. Am simtit un fel de nepasare agresiva, "Ce mai vrea si asta?" si am trecut mai departe. Nu prea e la moda sa te opresti si sa asculti, se uita lumea la tine ca la struti. Adica tu nu esti tu, un om pe nume Ghitza, ci un arhetip, un sablon, o umbra trecatoare, un mort viu. Si ceea ce e mai ciudat, tu cam ai dreptate daca spui "Ce mai vrea si asta?" Lumea de azi e facuta ca o conducta de apa, transporta oamenii la locul de munca si vitza-vercea, fara ca sa ii tina, sa ii contina cu adevarat. Ala care cinta pe margine, ala e agresorul, pentru ca incearca sa te arunce intr-o lume mai pestrita, mai plina de emotii, de uman. Spectacolul nu e la moda. Te ia lumea de ciudat.

Serban Tomsa spunea...

Stimate domnule Nik,
vă exprimaţi extraordinar de sugestiv şi aveţi idei extrem de interesante. Orice text scris de dumneavoastră este o încântare pentru mine. Aşa este. Trăim în spaţii incompatibile cu ideea de frumuseţe sau de libertate. Cele mai multe ne impun rolul de mort viu, cum spuneţi atât de inspirat. Păpuşi dezarticulate care nici nu mai îndrăznesc să viseze la o fărâmă de fericire. Nu putem recita poezii pe stradă şi nici nu îndrăznim să ieşim din rând, cântând în metrou. Numai scena sau paginile unei cărţi ne îngăduie să zburăm, să fim liberi şi să interpretăm orice rol, fără să fim socotiţi ciudaţi...