luni, 22 iunie 2009

Cuvinte banale

Podurile : arcuri de triumf călcate în picioare.
Căderea unei stele : un cântec de lebădă.
Un om murind : prima şi ultima strângere de mână a destinului.
Surâsul unei fete : aurore boreale în sufletul nostru.
Prietenia : un şoim protector care stă pe umărul tău chiar şi atunci când dormi.
Profesorul : un om care nu ştie să facă, practic, nimic, dar îi învaţă pe alţii totul.
Anotimpurile : prezentări de modă, periodice, ale naturii.
Viaţa : o carte - proastă pentru unii, minunată pentru alţii - scrisă de Dumnezeu.
Stelele : cuie de aur cu care un miliardar excentric şi plin de fobii a fixat bolta cerească, pentru a nu cădea peste noi.
Luna : o jucărie pierdută de Dumnezeu, de pe vremea când era copil.
Alcoolul : stimulent alimentar, somnifer sau explozibil pentru creier : depinde de cine îl consumă.
Cărţile : lumi create special pentru cei care nu ştiu sau nu pot să trăiască normal.

5 comentarii:

K. spunea...

Cuvintele despre profesori vin -surprinzator sau nu- tocmai in ziua pe care am inceput-o gandindu-ma ce stiu eu sa fac. In plictiseala diminetii din tramvai m-am trezit intrebandu-ma ce stiu sa fac in comparatie cu una dintre prietenele mele care va fi medic peste cativa ani. Ce ramane in urma traducerilor si ce valoare au cuvintele spuse altora...Oricine poate invata o limba straina si multi pot fi talentati sau pasionati de literatura. Eu nu stiu sa salvez vieti. Nici macar sa incerc. Nici macar nu pot sa imi spun parerea despre o raceala.Si nici sa construiesc poduri nu stiu. Dar iata ca am primit raspunsul...Sa ii inveti pe ceilalti...

Si ce frumos a mai fixat miliardarul bolta cereasca...pe vremea cand mai avea gusturi sau poate cand era sarac. Astazi, in cel mai fericit caz, ar agata-o cu instalatii sclipicioase si colorate de Craciun.Sa ne doara ochii cand ne uitam la stele...ce trist!

Şerban Tomşa spunea...

Nu ştiu dacă a-i învăţa pe ceilalţi să fie oameni nu înseamnă a face din ei victime sigure... Merită să încercăm. Traducătorul este şi el o Călăuză care îşi conduce semenii, dincolo de bariere codificate, către cele mai de preţ comori ale umanităţii. Să iei pe cineva de mână şi să-l duci în peştera unui alt Aladin, revelându-i în acelaşi timp ce ai mai frumos în tine însuţi / însăţi, nu este minunat ? Câţiva oameni deosebiţi încearcă să arate semenilor lor miracolele pe care lumea le ignoră, ocupându-se de ezoterism sau aşteptând o batistă fluturând de la Divinitate... Traducătorul mediază şi el între ignoranţa cititorului şi cerurile unor opere geniale.
Dumneavoastră însă ştiţi să faceţi un lucru mult mai important, de care foarte puţine fiinţe umane sunt capabile : scrieţi uluitor, într-un stil inconfundabil. Mă simt mai puţin singur de câte ori îmi trimiteţi un mesaj şi sunt bucuros să vă ştiu undeva, păşind pe o stradă prăfuită sau visând, cu o carte deschisă în mână...

Cristiana spunea...

NOAPTE DE SANZIENE CU CUVINTE BANALE
...sunt si eu o pasare nebuna intr-o noapte cu sanziene, simtindu-mi dorurile scurmand in suflet ca gheara unei gaini in pamantul ce nu-si poate striga insangerarea...

...sau poate ca sunt chiar colivia care nu stie ca poarta in ea pasari nebune...

Şerban Tomşa spunea...

Sunteţi un înger care scrie, stârnind curcubeie în cuvinte... De la dumneavoastră voi învăţa să zbor...

Şerban Tomşa spunea...

Să nu uit : "Cristiana" este oraşul imaginar în care se desfăşoară acţiunea ultimului meu ( straniu) roman !