Aş paria pe Argentina, dar mă încurcă Maradona...

Din ce am văzut până acum la Campionatul Mondial de Fotbal, aş paria pe Argentina care are, probabil, cel mai puternic lot şi de departe cei mai tari atacanţi. Totuşi, nu sunt convins că picioarele sclipitor-gânditoare ale lui Messi pot câştiga, numai ele, o competiţie... Nu "citesc" nicio strategie a lui Maradona, iar apărarea, în absenţa fenomenului Zanetti, este varză. Argentinienii nu au convins deloc în faţa unor nigerieni care mi s-au părut mai mult tauri decât vulturi...
În aceste condiţii, Spania, Brazilia şi celelalte favorite au o şansă în plus.
Mă "încântă", în schimb, comentatorii :
"Creşte presiunea argentiniană..."
"Creşte presiunea nigeriană..."
"Creşte presiunea..."
Aferim !

P.S. Licean fiind, am văzut în cabinetul de geografie, alături de doi profesori şi câţiva colegi, un meci Dinamo-Universitatea Craiova.
Proful de filozofie, mai în vârstă şi puţin euforic, îi tot spunea colegului său de educaţie fizică :
 " Bă, tată, bă, Radule, eu cred că o să câştige ăştia de la Dinamo, bă, că atacă întruna..."
Cadrul didactic mai tânăr mormăia :
"Da, dom' profesor ..."
Scăpau oltenii pe contraatac şi filosoful sărea în sus, panicat :
" Bă, tată, bă, Radule, s-ar putea să câştige şi craiovenii, bă... Că uite..." 
"Da, dom' profesor", aproba imediat celălalt.
Dinamo îşi relua jocul de pase cunoscut, de pe vremuri.
"Bă, tată, bă, Radule, spunea primul dascăl, bă, eu tot cred că o să câştige ăia de la Dinamo, bă..."
"Da, dom' profesor..."
Scăpau oltenii din chingi.
"Bă, tată, bă, Radule, s-ar putea să câştige şi ăia de la Craiova, bă..."
"Da, dom' profesor..."
Şi au ţinut-o aşa tot meciul.
Comentariile acelor oameni aveau infinit mai mult farmec decât bălmăjelile împiedicate ale "comentatorilor" de acum.