Solidaritate şi recunoştinţă

Fiindcă pisicile şi câinii mei s-au înmulţit, am început să-i dau spre adopţie unor persoane iubitoare de animale. Fac mai întâi o listă cu oamenii care vor asemenea "copii", analizez cu atenţie fiecare situaţie în parte şi îi aleg, ca "părinţi", pe cei care îşi tratează animăluţele cu blândeţe...
Am dat unei vecine o căţeluşă care s-a tânguit şi a suferit multă vreme, deşi era bine tratată de noua stăpână. De câteva ori a reuşit să vină înapoi, dar soţia a dus-o de fiecare dată la noul ei domiciliu, spre marea mea jale... De câte ori căţeluşa plângea la gard, motanul meu se ducea şi îi ţinea tovărăşie pentru a o linişti. L-am văzut chiar mergând în curtea vecinei, spre marea bucurie a căţeluşei care îl punea jos şi se juca fericită cu el... Alaltăieri m-am dus să vizitez căţeluşa. S-a bucurat mult şi făcea un fel de gest al îmbrăţişării care m-a emoţionat profund.
- Pisoiul dumneavoastră vine în fiecare zi pe la ea, mi-a spus vecina. Se joacă multă vreme împreună, dar când le dau să mănânce, căţeluşa îl bate şi îl alungă...
Asta da recunoştinţă, mi-am zis.
Peste iarnă, am hrănit cu grâu câţiva guguştiuci şi nişte vrăbii. Acum guguştiucii apără ograda de ciori, războindu-se amarnic cu înaripatele negre care au reuşit, totuşi, împreună cu graurii, să-mi mănânce toate cireşele. În schimb, vrăbiile au ales să-şi arate recunoştinţa în alt mod : au făcut prăpăd printre florile de vişin, pe care le-au rupt fără milă...
Mi-am amintit de unul dintre câinii mei, pe care l-am găsit, într-o iarnă, legat pe un deal ( fusese condamnat la moarte prin înfometare ? ) şi pe care l-am adus acasă. Mi-a retezat cu dinţii doi pomişori şi vreo trei-patru butuci de viţă-de-vie rară... Mi-a făcut şi alte pagube... Nu prea răspunde rugăminţilor mele, nici după şase-şapte ani, când îi strig să nu fugă prin grădinile oamenilor. Un bătrân mi-a explicat : " Numai câinele pe care îl creşti în curtea ta te ascultă şi este cu adevărat al tău..."
E de prisos să spun că nu port pică nici vrăbiilor, nici câinelui neascultător. Nici măcar ciorilor sau graurilor...