Nopţi în preistorie

Trăiesc într-un ţinut unde, la cea mai mică vijelie, rămânem fără curent electric. Internet, cablu, reţele de telefonie toate cad. Frigiderele nu mai funcţionează, bezna este atotputernică.
De data asta a fost mult mai rău. Un adevărat taifun a smuls arborii din rădăcini, a distrus culturile şi a distrus acoperişurile caselor. Ies în întunericul şi în nebunia de afară să-mi iau cărţile de sub cortul amenajat în curte şi să închid "solarul". La întoarcere, vântul ia acoperişul garajului şi îl prăvăleşte peste mine, îngropându-mă . Mă ridic cu greu în furtună. Am capul spart în două locuri şi sunt lovit puternic la genunchiul drept. Sunt bucuros că am scăpat cu viaţă...
Pe la 1 şi jumătate noaptea mă hotărăsc să mă culc, după ce încercasem să lucrez ceva la lumina unei lumânări prizărite. Grohăituri groase întărâtă însă toţi câinii de pe Intrarea Îngustă. Ies cu lanterna în şuvoaiele care curg din cerul negru ca păcura.. Mă simt de parcă aş fi omul cavernelor. Cel care nu are decât un culcuş în care să se adăpostească şi rezerve de hrană pentru câteva zile. Dar sunt, totuşi, om. Şi mă gândesc că pentru a rămâne aşa, celor mai multe făpturi umanoide de pe planetă ar trebui să li se limiteze dreptul la proprietate şi la putere. Altminteri, după cum vedem sub ochii noştri, acestea se transformă în altceva.  În creaturi care şi-ar ucide cei mai buni prieteni din motive neînsemnate. Trăim într-o epocă în care o funcţie cât de măruntă şi un cont în bancă îi prefac pe nişte oameni cumsecade în fiare care încearcă să-şi reducă semenii la condiţia de sclavi sau chiar să-i distrugă. Reuşita în viaţă ar trebui, dimpotrivă, să-i facă pe urmaşii primatelor mai relaxaţi şi mai toleranţi. Nimic din toate acestea... Ca şi dictatorii antici, care îşi făceau caii senatori, "câştigătorii" de acum ( putere şi opoziţie, fără deosebiri : ba, ca să fiu sincer, opoziţia pseudoliberală a dat tonul la prăpăd  )  nu mai au mult până să-şi transforme maşinile în secretari de stat şi să le dea salarii grase şi pensii pe măsură... Cu cât succesul este mai răsunător şi cu cât omul este mai lipsit de instruire, cu atât efectele sumt mai îngrozitoare...
Pe "stradă" se agită un porc mare, scăpat probabil dintr-o cocină distrusă. În jur, pustiu. Într-un târziu mai apare un vecin. Nu ştim al cui este porcul, dar animalul e speriat şi face tămbălău, iar câinii nu se potolesc şi nu putem dormi. Vom vedea mâine...

P.S. E de prisos să spun că am pierdut ultimul meci al Argentinei şi că n-am putut savura victoria Mexicului în faţa Franţei, cea alergică la ţigani...