Voi reproduce un dialog purtat acum treizeci de ani între un bărbat ajuns de mult la maturitate şi mama sa, într-o casă ţărănească din Siliştea-Gumeşti, locul în care s-a născut şi a copilărit Marin Preda . Femeia avea aproximativ vârsta lui Ilie Moromete ( Tudor Călăraşu ), iar fiul ei era cam de vârsta mezinului familiei Moromeţilor.
E miezul verii. După masa de prânz, mama şi fiul stau lungiţi în două paturi aşezate simetric de o parte şi de alta a uşii, de-a lungul a doi pereţi opuşi din dormitorul familiei. Fiecare se foieşte nervos în patul său, iar un zugrav îşi face de lucru pe hol şi trage cu urechea la ce discută cei doi.
- Auzi, Niculae, maică ? întreabă bătrâna oarecum liniştită.
- Ce, mamă ?
- Fire-ai al dracu, Niculae, maică, cu gingiile şi cu dinţii tăi ! Aşa ! Ce-mi făcuşi tu mie... Să fii al dracu, maică !
Bărbatul se mişcă în pat şi îşi caută o poziţie mai comodă.
- Auzi, mamă ? întreabă omul într-un târziu.
- Ce, Niculae, maică ?
- Da' ce, tu n-ai putea să fii a dracu ? Ai ? Fire-ai a dracu, mamă, cu ghearele şi cu creierii tăi ! Aşa... Să fii a dracu, mamă !
Se lasă o tăcere prelungită. Zugravul lungeşte urechea şi încearcă zadarnic să audă continuarea disputei.Dar nu mai vorbeşte nimeni. Curios, bagă capul pe uşa deschisă. Cei doi dorm împăcaţi, fiecare în patul său, ca nişte prunci proaspăt îmbăiaţi...
9 comentarii:
Prometeu si Danco - cele doua personaje: primul a dat semintiei focul, fara de care ar fi pierit, celalalt lumina, fara de care s-ar fi ratacit in labirintul existentei:))
Karina,
:)))
Ce liniste interioara emana povestirile tale...ca tacerea dintre peretii unei biserici...esti unul dintre scriitorii care cu putine cuvinte face o radiografie psihologica momentului..
Karina,
mă simt privilegiat că am un cititor ca tine. Vorbesc serios. Îţi mulţumesc şi mă simt obligat. :) Următoarele mele cărţi vor fi mai decente şi mai frunoase... :)
Am vreo doi "cititori" ( ei, e drept, nu mai citesc nimic altceva ! ) care turbează şi mă blesteamă de câte ori public vreun text, mai ales dacă li se năzare că seamănă cu unele personaje comice din poveştile mele...
Nu-ţi face probleme, gândurile tale sunt mereu inspirate.
"frumoase"...Ha....
Uite, pentru o seara inspirata:)) Ha, ha! :))
http://karina-lumeanoastra.blogspot.com/2010/06/chopin-nocturne-op9-no2-arthur.html
Karina,
mulţumesc. :))
Blogul tău este pe lista mea...
Dormira neintorsi pana la ziua, franti de munca istovitoare din ziua precedenta - prasila a doua a porumbului.
Niculae se scula si pleca pe nesimtite la Bucuresti fara a mai lasa loc de buna ziua. Dupa trei ani de zile, prapadit de boala, in ultimul stagiu al unei ciroze, afla cum maica-sa se curatase din pricina unui cancer ovarian.
George,
:)
E foarte potrivită continuarea...:)
"Când se întoarce acasă, Niculae îl găseşte acasă pe vărul său care se făcuse stăpân peste gospodărie. Acesta avea o liotă de fii ..."
Trimiteți un comentariu